Ce spală ploaia?


Mă-ntreb ce spală ploaia din lumea asta..

Spală oare lucruri pierdute, ani ignorați, vieți rătăcite? Spală oare ploaia omul care s-a rătăcit de sine însuși? Și dacă-l spală, se curăță el oare de tot ceea ce nu îi aparține pentru a se întoarce la cel care era? Nu știu dacă secolul este de vină, dacă viteza ne forțează să intrăm mai repede în varii evenimente, ne forțează să creștem prematur.. nu știu ce este de vină, dar știu că oamenii se pierd. Schimbarea e o constantă în știință, culmea, dar pierderea sau negarea, niciodată. Am devenit atât de conectați la informații inutile, care ne inundă zilnic din cauza adicției pe care o avem. Desigur informațiile sunt bune, atâta vreme cât cantitatea lor nu ne doboară și conținutul lor nu ne facem să ne pierdem de ceea ce suntem. Am devenit atât de conectați la ceea ce am putea fi, negând persoana care suntem. Mă întreb cât de mult spală ploaia din tot ceea ce acumulăm și de asemenea, spală ea oare ceea ce e rău, vreodată? Ploaia pare a spăla tot ceea ce nu îți place la tine, pare o gură de aer în nenorocirile care se produc zi de zi.

Când am renunțat la a îmbunătăți versiunea Eului și l-am înlocuit, în schimb, cu El sau Ea? Cu siguranță nu s-a întâmplat odată cu ploaia. Și știi ce cred eu? Cred că poaia ne-ar dezbrăca de tot ceea ce suntem și ne-ar uni cu ceea ce eram, dacă am sta măcar o dată, doar o dată, sub un cer care plânge. Ce fericiți trebuie să fie nefericiții care stau în ploaie de fiecare dată când se ivește ocazia. Oricât de sărac, oricât de rece și oricât de pierdut ai fi, acel minut, singur minut în care vezi cum se lovește apa de pământ, te readuce la tine. Cum e?


Mă-ntreb ce spală ploaia din lumea asta și de ce o urâm atât de tare... Să fie oare din cauză că ne forțează să fim noi înșine pentru un timp? Pentru cel mai scurt timp, în cel mai îndepărtat loc, uneori – sufletul nostru. 

Postări populare de pe acest blog

Vor s-aduca SFARSITU'

Desi se stie inceputul fiecarui om, sfarsitul e imposibil de aflat. De asta spun ca nu e pomenit si mi se pare total logic. La ce bun sa stii cand mori? Probabil n-ai face decat sa-ti jelesti fiecare zi pana cand nu va mai fi niciuna. Nu-s importante teoriile in viata si nu e important sa gandesti excesiv la ceea ce oricum se va intampla - sfarsitul. Existente in viata, sunt multe si peste tot dar trairi, doar oamenii care se bucura fara sa bage sfarsitul in discutie, le au. Le place sa va bage in stari de panica, si stiu ca sunteti usor de manipulat (nu includem exceptiile) - de aia va implanteaza in creier bullshituri gen " 2012 = sfarsit ". Probabil acesti EI care nu dorm noaptea, cauta in cele mai adanci portale ale acestei lumi si il vad pe Iuda cu o sulita in mana; sau cauta intr-un portal numit google si-l vad pe Obama, Antichrist. E treaba voastra cum va impartiti ideile si cum va recastigati pierzaniile, dar in opinia mea, existenta e doar o cauza pierduta. Daca Freu
Citiți mai multe

Strada Corbeni

În Cartierul Armenesc, pe strada Corbeni, chiar la demisolul unui bloc care mirosea a vechi, aripi de molii rupte și rotogoale de fum locuia arhitectul cerului. Demisolul era reprezentat sub forma unei garsoniere generoase, nemobilată însă cu nimic mai mult afară de un pat grandios cu așternuturi albe, ghemuite, o țeavă atârnată ingenios de tavan pe orizontală, care servea drept spațiu pentru depozitarea hainelor și un teanc de borcane goale, ori pline ochi cu apă îmbâcsită de culori în ulei sau diluant. Geamurile neașteptat de mari pentru un demisol prezentau fiecare câte un pervaz lat, adânc, plin cu mormane de foi schițate, goale sau sfâșiate de nervi și oboseala nopții. Un singur scaun părea că se află într-o completă surzenie în tot acel răcnet tulburat de galbenul soarelui. N-am înțeles decât către final liniștea scaunului, care amuțit de toată splendoarea apusului, privea la mâinile arhitectului care cobora soarele din ce în ce mai jos, pe după blocuri.  Doar foile și patul
Citiți mai multe

EU..scriu.

Eu scriu despre filosofi si punkisti, despre monstrii si junkisti. Davisti, nebuni, oameni de cultura. Regizori, actori, anarhie, cenzura! Scriu despre ceea ce s-a mai scris dar nu s-a actualizat. Despre-un taifun in miezul verii, cearceaful mototolit din pat ca dovada a placerii, despre... ceea ce EI numesc reguli bine definite, tutoriale, melodii, versuri obosite... Eu scriu despre cultura, despre critici, cronicari si indecisi. Despre viata, despre moarte, parfumuri fine, nimic concis...scriu! Si scriu si despre tineri, sau despre ’89...eu scriu si despre tine, si despre ce va place voua.. Dar scriu si, nu imi e teama de critici, de respins... Am tinut sa-nvat ca un soldat nu moare-nvins. Si pictez A4 cum picteaza grafferii peretii... culeg informatia si-o prelucrez cum modeleaza cuvintele, poetii.. Scriu despre cei ce stiu printre randuri sa citeasca, articole, poezii si niciodata proza proasta...Scriu, autobiografii cu personaje fictive, psihologie inversa sau ganduri abrazive...
Citiți mai multe