Bianca P.

Am inceput simplu, fara gropi sau salturi parametrice si obligatii tehnice, in functie de scenele tripului meu. Distingeam siluete si culori ce le amestecam undeva unde se ivea orizontul. Fugeam pe linia lui cu ganduri in valize si cu visuri in cap. Inceputul meu a devenit trecut de vreme ce am realizat prezentul. Fara detalii scenice ma infundam in problemele vietii. Am cunoscut o vreme de ceata pe retina si malformatii ale sentimentelor; cat despre leziuni interne... prefer sa spun doar : hemoragie! E-o boala psihica, ce demoleaza mai rau ca Piedone, Piata Sudului. Mananca organele interne si singura speranta de iesire: vederea! Distruge populatii intregi si astfel, din prezentul meu pot privi pe geam androizi teleghidati de senatori cu masti de monstrii. Si-i vad pe toti hazardandu-se ca niste andabati spre o iluzie ce se plateste cu viata... si bani. Un fel de bomba cu efect ireversibil e pusa in terenul asta minat imens. Jocul pe care ei il joaca e atingerea idealului, miza: viat