Un subzero al realităţii
Ideea artistului este formă şi viaţa sa afectivă devine tot formă... Cine mai cunoaşte sensul artiştilor în contemporaneitate, cunoaşte aproape infinitul. Sistemul prost de valori, de aşa-zise valori, ne lasă blocaţi cu privirea în neant şi cu o aspiraţie himerică ce manâncă din noi. Din toţi. Din fiecare... Oamenii nu îşi mai pun întrebări, oamenii nu se mai autoevalueză. E o foame de bani, de hârtii ce aduc o mulţumire temporară supraestimată de fiecare cretin al acestei lumi. E linişte. Trăim o beţie de somn ce ne obnubilează psihicul, îl torturează şi îl macină până în cel mai adânc punct, cel mai dureros neuron, cea mai slabă sinapsă. Lipsă de inspiraţie, lipsă de idei, lipsă de aer şi de percepere în sine a realităţii. Tot ceea ce citim sunt baliverne aruncate de minţi slabe pe foi goale pentru bani. Articole motivaţionale, aşa-numitul can-can, glume proaste, mai exact, bancuri constante despre lumea din jur. Iar eu mă întreb de ce oamenii nu se întreabă. Ce se poate întreb