Bianca P.

Te iubesc.  Ai uneori impresia ca lumea asta te sufoca si de fapt esti singur,intr-o camera,nicidecum afara,fara oameni prin jur.Alteori ai impresia ca ti-e foame chiar si dupa ce te-a indopat bunica cu o gramada de bunatati la masa de Craciun;ca mirosi urat dupa ce faci dus;ca iti pute gura chiar si dupa ce te-ai spalat si ai mestecat guma;ca parul iti sta mai ciudat ca de obicei,cand de fapt tot timpul ti-a stat la fel.  Ai uneori impresia ca n-ai nevoie de iubire cand de fapt,iubirea face lumea sa creasca.  Mergeam acum ceva vreme pe strada,posibil sa ma fi indreptat acasa dupa ore…in fine,cum spuneam,mergeam pe strada si se pune ploaia la un moment dat…zic: “Ce Doamne iarta-ma sa fac acum?!N-am umbrela”.Si se pune-o ploaie frumoasa.Aer curat,ploaie calda,balti cu bulbuci facuti de picaturi…Numa’ bun…totu’ frumos.M-am dus intr-o scara de bloc,la urma urmei,ce era sa fac?Cinci-zece minute mai tarziu,simt cum ma pocneste o usa in spate,brutal.Cad pe scari si in incercarea de a ma feri

     I n disperarea de a gasi un raspuns la o intrebare simpla m-am rostogolit in pat in asa hal,incat am mototolit cearceaful si cutele nu s-au mai dus nici dupa ce l-am calcat.       Mi-am mototolit si sentimentele impreuna cu gandurile si le-am combinat apoi cu amintiri.Am facut un fel de frappe de ganduri si sentimente.Am scos din colectia mea de amintiri,o amintire frumoasa pe care am servit-o ca prajiturica.Am stat pe balcon vreo 4 ore,pana la ora pranzului.Am priviti pomii,oamenii,frunzele.Am privit norii,fluturii…am pasit prin gandurile mele.La pranz,am devorat o ultima soapta de-a ta.Gust bun.Am devorat pana si partile stricate…caci erau stricate frumos.Erau minciuni frumoase.La cina,am vrut sa mananc o salata din cuvinte de iubire.Am cautat in frigider dupa ingrediente;am cautat la piata;am cautat pe strada;am cautat in baie;am cautat in camara;am cautat la mama acasa…Si am gasit o bucata de ‘te iubesc’ ascunsa intr-o scrisoare pe masa din sufragerie.       Am mototolit din

Un sarut de la Vlad      E…tipu’ asta de care m-am ferit toata viata.O intamplare nenorocita.Un cret care e student in anul 2 la limbi straine si trece cam rar pe la cursuri.Nu de alta,da’ nu il prea incanta…Cand era mic vroia sa fie actor si sa pupe toate fetele frumoase din filme,spre adolescenta si-a dat seama ca e un tampit fara scrupule care nu e in stare de nimic si a decis sa se faca padurar.I-a trecut rapid ideea prin minte fara sa ramana fixata…si-a zis ca daca va taia copacu’ gresit,cade pe el si il omoara…si nu risca.Cand a ajuns in final la adolescenta…16 ani deja impliniti si o minte de copil hiperactiv imbolnavit de vreme…a hotarat ca el trebuie sa fie doctor,dar nici asta nu i-a iesit.Nu s-a mai razgandit pana la 19 ani cand a ajuns la facultate insa…pentru ca ai lui stiau ca sangele il sperie,i-au recomandat limbile straine.Asa a ajuns Vlad acolo.   20 septembrie 1998.Ora19:35      Vlad se plimba ca nebunu’ pe aleea pe care se dadea cu skateu’ cand era mai tanar.Acum er

    Am recitit "Crize sau inca o poveste de dragoste"...In fine,doar o scena:)) Mi-as dori si eu sa pot avea o poveste gen cea de mai sus.:|E o poveste de dragoste mai diferita.Nu e ca toate celelalte.Cum ar fi sa te trezesti intr-o dimineata in pat cu un om pe care nu il stii,si care sa devina iubirea vietii tale?Cum ar fi sa te trezesti in fiecare dimineata langa acelasi om ciufulit pe care il iubesti...si care din cauza faptului ca e somnoros sa iti dea una peste fata in incercarea de a te imbratisa?Sau..dimineata,pentru ca sunteti in intarziere la servici,sa va incurcati chilotii...Sau sa il rogi sa te astepte la gara si sa te ajute cu bagajele si sa nu vina...Apoi,cand in sfarsit apare sa incepi sa tipi la el: DE CE AI INTARZIAT ATAT?  si el sa iti spun calm: am mancat un mar:d   si sa te ia in brate si sa te stranga atat de tare de parca viata s-ar termina si imbratisarea aia trebuie sa fie cea mai speciala.Sa-ti trozneasca oasele cand esti la el in brate si sa te sarut