Bianca P.

Vezi tu…posibil ca frigul sa aduca amintiri? In fine,vantul asta obosit mai are putin si-mi crapa geamurile.E frig,sau ca sa citez Bacovia “E sange,plumb si toamna”.Toamna noastra se cam transforma in iarna de fapt,dar merge.Partea dubioasa a situatiei este ca desi e frig,eu simt seara,cand stau pe pervaz si ma benoclez cu atentie la masinile ce gonesc pe sosea,o atmosfera calda…Acum ca e EL in viata mea am impresia ca am un motiv adevarat sa fac anumite lucruri…lucruri in general,poate chiar fapte microscopice pline de sentimente efemere.Zambesc mult mai des,asta e clar..Probabil o sa imi inghete zambetul pe fata.E posibil,oare?Si chiar daca zambetul meu ar ingheta,inima lui n-ar inceta sa mai bata nici la -70 grade.Oricum,ideea e ca daca am avut pana acum un loc lipsa,acum i-am gasit piesa potrivita.Revenind la amintiri…pai da,ma mai bantuie uneori.Sunt ca niste fantome intr-un pod plin de mii de alte lucruri utile (caci orice informatie iti va fi utila candva).Vreau vacanta…Craciun

Un om ce se lupta cu gandurile e ca taifunul in miezul verii – total lipsit de sens. Sa cauti sens la orice raspuns si raspuns la orice intrebare,dar sa nu stii cine esti;sa-ti plangi de mila intr-o statie de autobuz pe-un timp de toamna fluierand o melodie ce suna prea mult a melancolie…;sa-ti bei cafeaua amara pe balconul murdarit de amintiri si sa privesti cum trec masinile in goana;sa rasfoiesti aceleasi pagini rupte din aceeasi carte prafuita de timp…Toate trairile interioare se transforma in cioburi si te ranesc la fiecare miscare facuta brusc.Vrei sa iesi din tipar si recurgi la penibil.Treci prin viata plictisit si pierzi degeaba anii.Te blochezi undeva intre aberatie si rutina si tripezi ca si cum ai fi sedat,dar singurul tau sedativ e de fapt singura ta scapare,singurul tau viciu,singurul tau refugiu – cei patru pereti intre care te ascunzi ca sa fumezi tigari si vise.Nebunia iti ineaca mintea si alcoolul iti ineaca organismul.Stai crispat uneori si privesti in vid.Gura ti se