Blitzkrieg.
V reau o pauză de la mizeria din jur. O pauză în vorbire, în intelectul lor de faţadă, în timp, în spaţiu, în subiecte negre scornite din cele mai lăturalnice idei...din cele mai adânci realităţi. Sunt aici. Trăiesc o lume cot-la-cot cu populaţia care mă înconjoară şi mă asfixiez uneori în umbra ideilor complexe în aparenţă, lipsite de substrat în esenţă. Vreau o pauză de la a gândi ce înseamnă ceea ce ochiul meu vede şi ce însemn în ceea ce ochii lor percep. O pauză de la a înţelege ceea ce a fost; de la a gândi viitorul şi a mă simţi atât de mică. Îţi mulţumesc, întreg trecut al omenirii că mă înveţi cât de neînsemnată sunt. Când trăiesc în esenţa naivităţii mele, autocontrolul îmi formează un scut – pe care EI l-au denumit etică . În mizerie, sunt la fel de pătată şi de furioasă precum fiecare trecător ce-şi numără neajunsurile. În fond, trişti suntem toţi. Ce evaluări prăfuite şi pline de neînţelesuri trăim. Ce societate mută, cu secrete adânci, ascunse în tenebre. Ce