Platon, Baudelaire...de ce?
De la Platon la Baudelaire, lumea a fost răsturnată în atât de multe sensuri, pierdută în atât de multe nuanţe şi teorii, încât a-ţi mai pune întrebări începe deja să devină inutil. Filosofia, politica, ştiinţa şi muzica au făcut toate câte o ambianţă a ideilor, expunând-o constant. Ideile s-au tot schimbat, ştiinţa continuă să progreseze, iar filosofia este într-un punct mort. Cât de mult poate cunoaşte omul? Simbioza melodioasă dintre simpla întrebare şi zgomotul maşinilor grăbite de afară mă fac să înţeleg... ceea ce creierul nostru a încercat să proiecteze a fost o vagă încercare a percepţiei lumii, şi-n fond, ce înseamnă lumea? Se credea în antichitate într-o formă aparent filosofică, denumită mitologie. Credinţa – una dintre cele mai mari forţe ale lumii, a fost născută dintr-o totală inconştienţă la adresa raţiunii. Această aşa-numită credinţă, fie ea de orice fel, este practic o insultă la ceea ce ar putea însemna omul, căci se presupune că există totuşi neuronii care ne