Bianca P.

"Ieri locuinte, azi mormane de moloz." De aici a inceput de fapt ideea mea pentru postarea asta.Poate o sa vi se para aiurea,dar nu o sa scriu si eu lucruri lacrimogene ca peste tot,nu spun decat: Help Haiti! Norocu' nostru frate ca nu ne-a zguduit si pe noi in halul asta pamantu' ca nu stiu daca mai eram acum.Ma adresez tie si-ti spun ca nu mori daca dai 10 lei la intrarea unui concert caritabil pentru Haiti,sau asa mai departe..Tu nu mori,cum au facut-o ei.Macar pe cei ce au ramas in viata sa-i ajutam.Pana mea,Dumnezeu e mare,dar nu inseamna ca le rezolva el pe toate...vorba aia,iti da,nu iti baga si in buzunar. Nu m-am lungit pe subiectul asta ca stiti si voi ce s-a intamplat si cu ce se mananca,atat spun: Daca ai cum sa ajuti,nu ezita,ajuta!

A fi diferit in societatea aceasta este ceva interzis?Considerat o problema? Diferenta e o dexteritate? :)

Tonight the sky above Reminds me of you, love Walking through wintertime Where the stars all shine...  Sunt mai romantica azi,fata de alte zile. Astept vara.Astept sa ma plimb pe plaja cu tine de mana si sa ne uitam la stele noaptea ascultand miscarile valurilor;Sa ne plimbam aiurea prin lume doar noi...doi.Sa fie cald afara si sa mancam inghetata..inghetata cu care ne vom murdari ca sa avem motiv de bataie cu apa mai tarziu;Sa cantam la chitara si sa zambim in fiecare secunda ca si cum ala ar fi ultimul nostru zambet...Sa ne iubim asa aiurea si prosteste,copilaros dar...frumos.Sa nu conteze pentru noi EI fiindca noi ne iubim asa cum stim mai bine si EI pot spune orice.Sa mergem cu trenu'...dar nu ala rapid,caci ala nu e amuzant.Sa ne sarutam,cum spunea Nichita...ca si cum  [...] ca si cum nu ne-ar vedea nimeni,ca si cum soarele ar urma să rasara luminos abia dupa ce gurile rupte de sarut si-nsingerate n-ar mai fi în stare să se sarute decât cu dintii. Sa ne certam din nimicuri si

Astepti dupa o saptmana haotica un weekend nebun.Astepti sa te trezesti la ce ora vrei fara sa-ti mai sune alarma in creieri si sa mananci la orice ora din zi gandinu-te ca poti si ai timp.Astepti sa te uiti la tv toata ziua ca nebuna sau sa iesi in oras colindand magazinele.Sa bei cafeaua dimineata linistita si sa te pierzi prin fumul pe care-l lasi sa se ridice din tigara pe care o proptesti in scrumiera,ca de fumat nu prea fumezi.Sa barfesti cu prietenele la telefon si sa te mai plangi putin.Sa asculti muzica buna fara nicio graba si sa citesti carti vechi si reviste noi.Sa faci poze aiurite sau sa privesti chill pe geam oamenii grabiti sau linistiti...suparati sau fericiti;ingrijorati sau prosti.Sa stai pe net uitandu-te la ultimele trenduri in moda intrebandu-te de ce in ultima vreme hainele tale au fost lasate in voia hazardului.Si te trezesti ca vine in sfarsit dimineata de sambata pe care ai asteptat-o atat.Dupa cateva piese de jazz si cateva fumuri dintr-o tigara usoara te imb

Cata viata pe lumea asta moarta in interior.Mortii astia cu trupuri vii imi fac mie viata.E amuzant sa ii privesc si sa ma pierd si eu printre ei si printre gandurile lor.Mi-e dor sa vad iar veselie pe fetele lor asa cum mi-e dor sa simt iar caldura.E singura oara in viata mea cand imi doresc asa tare vara...si e prima oara cand imi e atat de dor de mare.O personific,fiindca are personalitate. Ma trezesc destul de binedispusa de la o vreme,desi sunt anumite intrebari care ma macina aiurea si nu ma ajuta deloc sa adorm,noaptea.Dar eu sunt fericita.M-as camufla daca as putea.As vrea sa fiu soapta unui indragostit neexperimentat;mana care o cauta pe cealalta in intuneric;ochii care se deschid in miez de noapte si te desprind de cosmar sau simpla entitate prezenta in prezentul care este doar o proiectie la urma urmei -proiectie a trecutului in viitor- si sa va privesc cu un creion in mana..sa va prind la colt si sa va pictez un zambet.As picta si cerul si soarele si asfaltul si florile dac

Cand te trezesti cu o durere de stomac si cu o greata ca dupa betie,e clar ca-n ziua aia nimic nu va merge bine.Cam asa cu mine dimineata... M-am tirat aiurea pt o ora la scoala mergand ca ultima h andicapata pe acelasi drum pavat cu ciorofleasca aia de zapada combinata cu apa.Am alunecat in ultimul hal si m-am miscat de parca eram pe slow motion.Mergeam pe drum ca pe un teren minat: ai grija sa nu cazi,ocoleste baltile,ocoleste gheata,fereste-te de masinile care gonesc prin balti si stropesc aiurea,tine de umbrela,ai grija sa nu te ploua,misca-te dracu mai repede ca intarzii si la scoala.Si am ajuns frate.Am ajuns indoita ca dreapta nu puteam sta din cauza crampelor (ca la insarcinate,pnm).Am zabovit o amarata de ora intr-o amarata de clasa si a-nceput sa-mi fie frig.E ok,afara transpiram la -3 grade,si in clasa imi era frig.Am plecat.Am plecat fiindca si o stafie era mai plina de viata decat mine.Am evitat terenul ala minat si am luat taxiul.Nici taximetristului nu-i mergea prea bine

Un cuvant raneste cat un intreg univers uneori.Iti intra in inima si zgarie,arunca,rupe. Se-nchide in tine si sta acolo ceva vreme.Desi incuiat in inima,el e pus pe repeat in cap.Se aude din ce in ce mai des si din ce in ce mai tare ca si cum ai fi blocat intr-un studio cu un cantaret afon fiindca pana si timpanele iti sunt ranite.Cu toate gandurile pierdute in van,acelasi simplu cuvant te innebuneste si te face sa complici tot.Cat de mult pot conta vorbele unora chiar si pentru oamenii care pretind ca nu sunt interesati de parerile din jur?Stai noaptea in pat si-ti spui ca vrei sa dormi si ca vrei sa-ti finalizezi colectia de nopti albe dar acelasi cuvant iti rasuceste corpul si face parca voodoo pe tine fiindca incep sa te doara toate,inclusiv creierul care e epuizat de atatea scenarii.Si te trezesti aproape mort dimineata tarandu-te cu o ultima suflare pana la cana plina de cafea care zace pe masa din dimineata anterioara.Cu ochii rosii si respiratia inceata te uiti pierdut la lumea

Am venit din Bucuresti cu intamplari minunate. Pe langa faptul ca era sa ma intorc inapoi la Valcea,ca adormisem in autocar,era sa-mi iau si o tranta pe burta ca pinguinii in mijlocul trecerii de pietoni.M-am invartit timp de vreo 5-10 minute in aceeasi zona cautand statia de metrou care era fix in fata mea (stau bine cu orientarea,stiu).Am mers o juma' de ora cu metroul si in final am ajuns la destinatie.Am inghetat ca un cacat si am fost extraordinar de fericita ca statiile de metrou exista si slava Domnului,sunt multe si calde (ca painea)!In fine...am descoperit ca au un miros specific de,mucegai as zice si-ti dau o groaza de vise.Bucurestiul mi se pare in momentul de fata lumea care o sa-mi permita sa fac tot ceea ce nu fac aici.Am avut ocazia sa analizez destul de bine anumite lucruri si daca tot vorbeam de metrou,statii alea alea...acolo e o intreaga viata.Oameni in goana,boschetari care vomita in cosuri de gunoi,copii rataciti,manele din stanga,dubstep din dreapta,ura,invidi