Back in black [in Valcea]


Am venit din Bucuresti cu intamplari minunate.

Pe langa faptul ca era sa ma intorc inapoi la Valcea,ca adormisem in autocar,era sa-mi iau si o tranta pe burta ca pinguinii in mijlocul trecerii de pietoni.M-am invartit timp de vreo 5-10 minute in aceeasi zona cautand statia de metrou care era fix in fata mea (stau bine cu orientarea,stiu).Am mers o juma' de ora cu metroul si in final am ajuns la destinatie.Am inghetat ca un cacat si am fost extraordinar de fericita ca statiile de metrou exista si slava Domnului,sunt multe si calde (ca painea)!In fine...am descoperit ca au un miros specific de,mucegai as zice si-ti dau o groaza de vise.Bucurestiul mi se pare in momentul de fata lumea care o sa-mi permita sa fac tot ceea ce nu fac aici.Am avut ocazia sa analizez destul de bine anumite lucruri si daca tot vorbeam de metrou,statii alea alea...acolo e o intreaga viata.Oameni in goana,boschetari care vomita in cosuri de gunoi,copii rataciti,manele din stanga,dubstep din dreapta,ura,invidie,rautate,iubire,fericire,compasiune.Doi indragostiti inghesuiti pe un scaun,inconjurati de scaune goale si o mama ce-si plesneste brutal boracu'.Mimici monotone si vorba putina,cu masura.Am fost blocata in Izvor cam o ora.O ora doar acolo,ca de restu' nu mai zic.Am ratacit frumos,mi-a placut!

Spre finalul zilei un strain m-a tras de mana sa-mi arate drumul...dar eu aveam deja coordonatele corecte! :)

Postări populare de pe acest blog

Vor s-aduca SFARSITU'

Desi se stie inceputul fiecarui om, sfarsitul e imposibil de aflat. De asta spun ca nu e pomenit si mi se pare total logic. La ce bun sa stii cand mori? Probabil n-ai face decat sa-ti jelesti fiecare zi pana cand nu va mai fi niciuna. Nu-s importante teoriile in viata si nu e important sa gandesti excesiv la ceea ce oricum se va intampla - sfarsitul. Existente in viata, sunt multe si peste tot dar trairi, doar oamenii care se bucura fara sa bage sfarsitul in discutie, le au. Le place sa va bage in stari de panica, si stiu ca sunteti usor de manipulat (nu includem exceptiile) - de aia va implanteaza in creier bullshituri gen " 2012 = sfarsit ". Probabil acesti EI care nu dorm noaptea, cauta in cele mai adanci portale ale acestei lumi si il vad pe Iuda cu o sulita in mana; sau cauta intr-un portal numit google si-l vad pe Obama, Antichrist. E treaba voastra cum va impartiti ideile si cum va recastigati pierzaniile, dar in opinia mea, existenta e doar o cauza pierduta. Daca Freu
Citiți mai multe

Strada Corbeni

În Cartierul Armenesc, pe strada Corbeni, chiar la demisolul unui bloc care mirosea a vechi, aripi de molii rupte și rotogoale de fum locuia arhitectul cerului. Demisolul era reprezentat sub forma unei garsoniere generoase, nemobilată însă cu nimic mai mult afară de un pat grandios cu așternuturi albe, ghemuite, o țeavă atârnată ingenios de tavan pe orizontală, care servea drept spațiu pentru depozitarea hainelor și un teanc de borcane goale, ori pline ochi cu apă îmbâcsită de culori în ulei sau diluant. Geamurile neașteptat de mari pentru un demisol prezentau fiecare câte un pervaz lat, adânc, plin cu mormane de foi schițate, goale sau sfâșiate de nervi și oboseala nopții. Un singur scaun părea că se află într-o completă surzenie în tot acel răcnet tulburat de galbenul soarelui. N-am înțeles decât către final liniștea scaunului, care amuțit de toată splendoarea apusului, privea la mâinile arhitectului care cobora soarele din ce în ce mai jos, pe după blocuri.  Doar foile și patul
Citiți mai multe

EU..scriu.

Eu scriu despre filosofi si punkisti, despre monstrii si junkisti. Davisti, nebuni, oameni de cultura. Regizori, actori, anarhie, cenzura! Scriu despre ceea ce s-a mai scris dar nu s-a actualizat. Despre-un taifun in miezul verii, cearceaful mototolit din pat ca dovada a placerii, despre... ceea ce EI numesc reguli bine definite, tutoriale, melodii, versuri obosite... Eu scriu despre cultura, despre critici, cronicari si indecisi. Despre viata, despre moarte, parfumuri fine, nimic concis...scriu! Si scriu si despre tineri, sau despre ’89...eu scriu si despre tine, si despre ce va place voua.. Dar scriu si, nu imi e teama de critici, de respins... Am tinut sa-nvat ca un soldat nu moare-nvins. Si pictez A4 cum picteaza grafferii peretii... culeg informatia si-o prelucrez cum modeleaza cuvintele, poetii.. Scriu despre cei ce stiu printre randuri sa citeasca, articole, poezii si niciodata proza proasta...Scriu, autobiografii cu personaje fictive, psihologie inversa sau ganduri abrazive...
Citiți mai multe