De sus.
Gâfâiam de la atât de multe scări urcate și era al naiba de
frig. Odată ajunsă sus, vedeam orașul cu o claritate nemaicunoscută până
atunci. Îi vedeam repeziciunea, culorile – vedeam totul împletindu-se cu o muzică
de fundal total atipică, pe alocuri zgomotoasă și de cele mai multe ori
liniștitoare. Eram sus. De sus nu mai vedeam oamenii, nu mai vedeam străduțele
mici, aglomerate de târgurile ocazionale și de chioșcurile de ziare. De sus
vedeam lumini fulgerătoare stingându-se și aprinzându-se alert. Ce liniște era
sus, ce liniște era în mine.
„Mai fă un pas, ai încredere în mine.” și uite-mă acum
lovită de un stâlp, cuprinsă în totalitate de întuneric. Unde e orașul meu
colorat, fulgerător? Cum să văd în întuneric? Mă avânt – merg drept înainte și
asum faptul că înălțimea la care am decis să mă aflu poate să mă îmbrâncească
extrem de ușor către moarte, doar cu o săgetare. Înainte să apuc să descifrez
sunetele jazzy din fundal, ochii mei percep pași. Atât de mulți pași.. când
oare s-a aglomerat aici, la înălțime și unde se tot duc pașii? Obrazul meu e
rece, rece de la bucata de asfalt pe care stă lipit. Când să fi căzut?..
Cu cinci secunde în urmă nu făceam decât să mă tem de tot
ceea ce poate fi în față. Cinci secunde mai târziu – în fața mea s-a așternut
un noian de zgomot alb, găurit de pașii țepeni. Mă ridic. Mă uit în jur și
luminițele văzute de sus prezintă acum o cromatică atât de intensă încât ochii
încep să mă doară. Sunetele jazzy nu se mai aud – sunt acoperite de
răstălmăcirile orașului și vocile hlizite prin zăpadă. Toată lume râde, râde
neîncentat și mă îmbracă cu bucurii și fulgi. Mi-e dor să fiu la înălțime, îmi lipsește
liniștea departe de oraș - îmi lipsește îndrumarea. Prind curaj și mă uit de unde
am căzut – la urma urmei nu e decât o ruină situată printre nori, la înălțime. O
ruină a cărei haină a prins aspect de templu în ochii mei, o ruină a cărei
haină a fost în fine redată ochilor mei de către oraș exact așa cum e – gri,
goală și plină de o frumusețe magică pe care aștept să o interiorizez, după ce
mă satur de zgomotul de jos.