Apatie ( mai mult ca de obicei )
Procesul psihic supranumit stare generala de apatie nu e altceva decat o sagetare bine-meritata si incredibil de bine plasata in caracterul propriu-zis. Ceea ce creierul uman nu intelege prin sentimentul de multumire, digera la cugetare si lipsa de dorinta. Apatia temporara nu e nimic mai mult decat o tristete fada, formata din activitati oarecum esuate sau satietate temporara a adrenalinei devenite rutina. Cand corpul estompeaza orice incercare de miscare, creierul e pus intr-un maraton cu o miza. Transpus empatic in acest maraton, drumurile ti se intortocheaza si-ti dau batai de cap, de unde apare jocul destinului cu miza sau trofeul agonizat in departare. Printr-un fum obscur al mintii tale ce acopera o lume obscena, treci de cateva ori, plesnind orice chip uman ce-ar vrea sa te ajute. Cand este pusa o miza in joc, insa jocul are doar un singur pion, partida se considera nula. Ceea ce tu ai numit candva „labirint al mintii” se sfarseste ca un drum drept cu mici obstacole opti