Apatie ( mai mult ca de obicei )


Procesul psihic supranumit stare generala de apatie nu e altceva decat o sagetare bine-meritata si incredibil de bine plasata in caracterul propriu-zis. Ceea ce creierul uman nu intelege prin sentimentul de multumire, digera la cugetare si lipsa de dorinta. Apatia temporara nu e nimic mai mult decat o tristete fada, formata din activitati oarecum esuate sau satietate temporara a adrenalinei devenite rutina. Cand corpul estompeaza orice incercare de miscare, creierul e pus intr-un maraton cu o miza. Transpus empatic in acest maraton, drumurile ti se intortocheaza si-ti dau batai de cap, de unde apare jocul destinului cu miza sau trofeul agonizat in departare. 

 

Printr-un fum obscur al mintii tale ce acopera o lume obscena, treci de cateva ori, plesnind orice chip uman ce-ar vrea sa te ajute. Cand este pusa o miza in joc, insa jocul are doar un singur pion, partida se considera nula. Ceea ce tu ai numit candva „labirint al mintii” se sfarseste ca un drum drept cu mici obstacole optice. Lumina difuza transpusa pe diferite situatii, iti creaza un fel de „fata morgana” a realitatii. Firul despicat in doua nu este nimic altceva decat el in sine, si reflectia sa. O multitudine de intrebari stiintifice, si o stiinta in progres, dar rationamentul tau inductiv nu va intelege decat cum sa se deruteze mai usor. Pierdut, cu pupilele tintite in van, renunti la orice teorie atipica generalului tau si ramai cu inconstientul neelucidat – teorie fundamentala ce duce la intrebari. Straniul deces al raspunsurilor te macina si naste ceva mai mult decat orice alt progres ar putea explica. Nu tolerezi nestiinta, si-atunci stai cu capul in zeci de directii pentru un rezultat final. Dar atatea nopti pierdute pentru atata munca si atata munca pentru nimic... caci nu-ti sunt acceptate vorbele si-atunci intreaga ta filosofie se duce dracului. E banal cum cearcanele si cafeaua te imping spre a gandi mai mult. Un inconstient nedescoperit inca si o lume din spatele geamului cuprinsa in universul tau... Din cauza asta pierzi nopti si consumi cafele, caci explorezi acolo unde piciorul omului nu a putut calca, dar unde putine minti au putut ajunge. Tot pe aceeasi axa te intinzi si cand mergi la scoala... dar numai „ a invata ” e scopul – tu de la EI si ei de la TINE. Si in speranta ca-ti vei alterna puterea insomniei in noptile prea triste, cauti raspunsuri in prezent sau in reflectia lui pe ambele directii. Si e-n zadar, caci prezentul e atat de simplu incat definit din sapte litere pare deja de sapte ori mai complicat.

 

Procesul psihic supranumit stare generala de apatie, se naste din simplu. Doar asa devine complicat.



Postări populare de pe acest blog

Vor s-aduca SFARSITU'

Desi se stie inceputul fiecarui om, sfarsitul e imposibil de aflat. De asta spun ca nu e pomenit si mi se pare total logic. La ce bun sa stii cand mori? Probabil n-ai face decat sa-ti jelesti fiecare zi pana cand nu va mai fi niciuna. Nu-s importante teoriile in viata si nu e important sa gandesti excesiv la ceea ce oricum se va intampla - sfarsitul. Existente in viata, sunt multe si peste tot dar trairi, doar oamenii care se bucura fara sa bage sfarsitul in discutie, le au. Le place sa va bage in stari de panica, si stiu ca sunteti usor de manipulat (nu includem exceptiile) - de aia va implanteaza in creier bullshituri gen " 2012 = sfarsit ". Probabil acesti EI care nu dorm noaptea, cauta in cele mai adanci portale ale acestei lumi si il vad pe Iuda cu o sulita in mana; sau cauta intr-un portal numit google si-l vad pe Obama, Antichrist. E treaba voastra cum va impartiti ideile si cum va recastigati pierzaniile, dar in opinia mea, existenta e doar o cauza pierduta. Daca Freu
Citiți mai multe

Strada Corbeni

În Cartierul Armenesc, pe strada Corbeni, chiar la demisolul unui bloc care mirosea a vechi, aripi de molii rupte și rotogoale de fum locuia arhitectul cerului. Demisolul era reprezentat sub forma unei garsoniere generoase, nemobilată însă cu nimic mai mult afară de un pat grandios cu așternuturi albe, ghemuite, o țeavă atârnată ingenios de tavan pe orizontală, care servea drept spațiu pentru depozitarea hainelor și un teanc de borcane goale, ori pline ochi cu apă îmbâcsită de culori în ulei sau diluant. Geamurile neașteptat de mari pentru un demisol prezentau fiecare câte un pervaz lat, adânc, plin cu mormane de foi schițate, goale sau sfâșiate de nervi și oboseala nopții. Un singur scaun părea că se află într-o completă surzenie în tot acel răcnet tulburat de galbenul soarelui. N-am înțeles decât către final liniștea scaunului, care amuțit de toată splendoarea apusului, privea la mâinile arhitectului care cobora soarele din ce în ce mai jos, pe după blocuri.  Doar foile și patul
Citiți mai multe

EU..scriu.

Eu scriu despre filosofi si punkisti, despre monstrii si junkisti. Davisti, nebuni, oameni de cultura. Regizori, actori, anarhie, cenzura! Scriu despre ceea ce s-a mai scris dar nu s-a actualizat. Despre-un taifun in miezul verii, cearceaful mototolit din pat ca dovada a placerii, despre... ceea ce EI numesc reguli bine definite, tutoriale, melodii, versuri obosite... Eu scriu despre cultura, despre critici, cronicari si indecisi. Despre viata, despre moarte, parfumuri fine, nimic concis...scriu! Si scriu si despre tineri, sau despre ’89...eu scriu si despre tine, si despre ce va place voua.. Dar scriu si, nu imi e teama de critici, de respins... Am tinut sa-nvat ca un soldat nu moare-nvins. Si pictez A4 cum picteaza grafferii peretii... culeg informatia si-o prelucrez cum modeleaza cuvintele, poetii.. Scriu despre cei ce stiu printre randuri sa citeasca, articole, poezii si niciodata proza proasta...Scriu, autobiografii cu personaje fictive, psihologie inversa sau ganduri abrazive...
Citiți mai multe