Bianca P.

Iar ii aud bolborosind aberatii,cum ca generatia asta e viitorul.Si asta,la fel ca si celelalte.Asteptarile lor cretine cer ca o generatie,care e practic o multitudine de capete ce aspira spre acelasi ideal,sa scoata toate celelalte generatii din cacat.Pai bine,dar dupa ce fiecare neam l-a ingropat pe celalalt,traditia are vointa de a se pastra,fapt pentru care ori o sa ajunga unu' mai stralucit la putere sa ne ambitioneze pe noi,ori peste noapte David Chesterfield o sa faca magie cu noi sa ne ambitionam singuri si sa ne punem pe munca.Cu cine mama naibii sa lucrezi in Romania?Cu gelatu' de la parter care baga portie de manele zilnic,mai putin in post sau cu gagicile mai gaurite ca stratul de ozon?Poate ca cel mai mare respect il am pentru generatia ce a debutat in euforia realizarii Romaniei Mari si a murit in inchisorile mancate de comunism.Si de atunci ce s-a mai miscat?2 boi consecutivi la putere si-un al 3 lea care n-a iesit din propria-i greseala.Si cine-a mai protestat?N

Mai rau ca o greseala sau o victima,este sa ajungi victima din propria greseala.Oamenii,imorali oarecum,cad in propriile curse intinse pentru altii.Mai mult sau mai putin,imoralitatea duce la greseala.Oricum,sa ajungi victima din propria ta prostie,sau victima a propriei tale prostii,este in primul rand o rusine,in al doilea rand - concentrare.Concentrare pentru o solutie...pentru gasirea unei solutii si...ambitie.Cred ca nevoia de ambitie e aproape la fel de intensa ca cea a banilor,gresesc,poate chiar mai intensa,in ideea in care spunem ca avem nevoie mai intai de ambitie ca sa avem bani,niciodata invers.Omul,e singura fiinta cu capacitati infinite,dar idiotenia le acopera pe majoritatea,iar daca nu-i idiotenie e lipsa de vointa si daca nu-i niciuna din ele,atunci e totusi neputina,sau nestiinta de a le folosi pe toate.In esenta,omul e totusi bine facut,bine construit.La ce bun sa ne folosim TOT daca nu stim ca dispunem de TOT ( si aici bineinteles,nu ma refer la oameni invalizi sau

Pornisem cu altceva dar nu puteam dezvolta tema.Era oricum banala. Intr-o zi,cu acelasi inceput banal,te-am intalnit pe tine.Intr-o dementa de neinteles,a noastra,mi-ai schimbat cursul vietii.A trecut ceva vreme de atunci,si chiar de-ar fi fost o zi,timpul tot pretios ramane.Suntem diferiti dar asamblati la fel.Suntem cu idei identice exprimate diferit.Suntem cu acelasi sentiment.Suntem noi.Suntem pur si simplu noi,simpli noi care ne strecuram prin multe.Certuri confuze si replici dezordonate.Vorbe intarziate sau gesturi de afectiune.Lacrimi si iubire.Tensiunea care ne ambitioneaza...pe mine ma ambitioneaza.O sa fie bine,asa-mi zic mereu.In final (nu stim unde e finalul) o sa fie bine.Nu e pomenit finalul,pentru ca e evident cel mai fad,neinteresant dar totusi atat de important.Nu sunt pomenite multe si asta pentru ca cineva le-a zis 'secrete'.In fond orice secret are proprietarul lui.Orice om are secretul lui.EI zic:" Unele lucruri nu sunt facute ca sa fie spuse."Eu

Nodoby knows..

Prin toate randurile de alienare ale vietii mele,am descoperit ca desi ciocolata are deja un gust anost,e totusi unul dintre putinele gusturi care-mi da pofta de viata,ma calmeaza,ma tripeaza.E ca o carte pe care o citesti empatic.E ca razele calde ale diminetii care se plimba pe corpul tau dezvelit;ca sotronul de pe asfalt;ca norii ce se risipesc;ca muzica buna;ca ceaiul cald pe care-l sorbi de langa pervaz intr-o noapte rece de iarna;ca o zi cu noroc chior;ca un compliment;ca un vers frumos...Iti dau pofta de viata,si sunt anoste toate.E atat de frumos sa vezi lumea la adevaratul ei nivel,la adevarata ei valoare.Sa te pui in locul potrivit ca o nuanta printre culori,ca un semiton intr-un negativ,ca un vers intr-o melodie.Sa zambesti cand vezi un copil,un balon,o floare.Cand eram mica vroiam sa stiu unde este fericirea,unde o pot gasi,si mi s-a spus: " Fericirea o gasesti si cand dai coltul..blocului,desigur. " Aveam sa inteleg si eu cativa ani mai tarziu -cand creierul meu

Cu un ranjet smintit in coltul gurii,izbucnesc ca un vulcan dintr-o cearta cu o singura realizare.Mie cand mi-e rau,le e lor bine...cand le e lor rau,mie mi-e la fel.Macar sa ne sincronizam la ce mai ramane.EI spun ca vorbesc prostii,ca oricum nu-i asa si oricum depinde doar de mine cum imi e.Dar EI,aceeasi EI despre care tot vorbesc(si-o sa va explic imediat care ei),imi fura telecomanda cand imi controlez eu mintea;imi rup granitele si invadeaza teritoriul;fura idei si calca in picioare zambete.Zambetul meu s-a smintit deja.3/4 din viata traim intr-o societate dementa,infecta.Hai sa va explic de fapt cine sunt EI.Sunt simpli oameni,personaje ce fac parte din viata mea(asa zic ei,sau de fapt leviteaza pe langa mai bine zis) ale caror idei sunt limitate,de duzina si extraordinar de superficiale(da,stiu ca e pleonasm,dar hai sa-l luam sub pseudonimul de hiperbola,ca sa demonstrez ceea ce vreau),si-si dau cu parerea desi nu e cazul.EI...sunt genul de oameni care merg pe principiul: "

Socuri electrice-ti trezesc constiinta lovita la cap de pamant.Brutal,se trezeste ametita si-ti acapreaza intregul rationament.Incerci sa fii sceptic fata de propria ta persoana,inchizi ochii.Esti oarecum crispat si extraordinar de speriat.Te incearca senzatii ciudate si sentimente bizare de care ai auzit,ce-i drept...dar imposibil sa le fi si simtit.Deschizi ochii si te pierzi printre caracterele infecte din jur,mintile jegoase si gandurile perverse.Din cauza socului prea puternic,incapabilitatea ta de a realiza ce ti se intampla te stapaneste.Esti invalid mental si incapabil emotional.Din cauza uraganului de sentimente noi,esti un pumn de piatra.Mii de lupte se dau inconstient in interiorul tau.Un heruvim isi cauta infernul.Un sentiment iese triumfator.Calmul de dupa taifun doare mai tare ca oricand.Fara lacrimi,fara ploi,dar atatea locuri distruse.E bine.Acum e genul de tacere care te tine in brate si-ti spune ca o sa fie bine.Stii ca o sa fie bine,desi acum esti inca crispat.Partea

Azi a fost o zi tipica si calda.Binedispusa desi alarma a sunat mai tarziu decat trebuia,mi-am inceput dimineata superb.A fost un soare portocaliu mare parte din zi si m-a facut practic sa zambesc,si nu...nu fals,cum au zis ei.Mergeam asa aiurea,neatenta si fericita.Cred ca m-am ales cu o raceala dar nu-mi pasa.Nu-mi pasa ca sistemul meu imunitar e low,eu sunt doar fericita.Am privit azi lumea ca un pictor nebun.Toti erau parca personajele mele.Ma amuzam inconstient de fapt,de ei.A fost senin pentru prima oara dupa atata vreme.N-am crezut niciodata ca o sa apreciez soarele atat de tare.N-am crezut niciodata ca poate conta atat de mult pentru starea mea de spirit.E oricum efectul placebo,stiu.Nu vremea controleaza starile de spirit,noi ne lasam influentati,dar nu-mi pasa.Suntem oameni,gresim.Greselile sunt raspunsuri la multe intrebari.Intrebarile sunt la randul lor inceputul unor noi probleme si problemele actuale sunt rezolvarea problemelor trecute.Chiar nu-mi pasa acum.Sunt fericita,

Asta e una din perioadele mele chill.Nu ma mai trezesc indispusa dimineata si nu mai am nevoie de autosugestie ca niste oameni cu probleme infantile asupra carora efectul placebo si autosugestia sunt 80% din viata lor.Nu mai deschid geamul cu nervi ca nu-mi place vremea si nu mai lenevesc inca 2 ore dupa ce m-am trezit,sub patura.Nu mai beau cafea fiindca nu mai am nevoie.Nu mai tip si nu mai zambesc fortat.Nu mai rup foi si nu mai desenez pe unde apuc. E genul de perioada buna,in care lucrurile sunt ok,sau genul de perioada in care vad eu lucrurile dintr-o alta perspectiva.E total logic.Ma plictisesc repede,era timpul de o schimbare si in aria mea de vedere.Freud spunea ca de fapt oamenii nu sunt afectati de intamplare in sine,ci doar de cum o percep ei,si sunt de acord.Daca nu am realiza ceea ce ni se intampla nu am fi afectati,la fel ca omul cu sobolani [si ma refer strict la carte].Si cum ar fi sa nu realizam?Prosti n-am fi si nici nebuni nu cred ca ar fi termenul potrivit.Uite ca

Nu citi prostii;nu te consuma ca o tigara proasta;nu exista - traieste! Nu fugi de ei - infrunta-i!nu o brusca;calmeaz-o;nu tipa;ignora-i;nu uita de hazardul tau;schimba-ti Infernul ca Aligheri;controleaza-ti emotiile;asculta muzica de peste tot,din orice;cauta-ti bocancii si fugi cu ei prin lume;rupe granitele care-ti stau in drum;detroneaza-i pe ei din lumea voastra;da-i un sms;fumeaza niste iarba;asculta niste reggae;suna cand ai nevoie;foloseste zambetul drept scuza pentru starea ta de spirit de azi...Lasa starile astea nevrotice,nu le mai imbina cu lacrimi intarziate!Simte placerea unei dimineti de sambata;lasa mainile lui sa se joace inocent cu tine;treci prin furtuna chiar daca n-ai bani sa-ti cumperi o umbrela;fa o schita a zilei de azi pe geamul aburit al camerei tale;citeste o poezie;zi-mi niste versuri;canta;ia un film bun;plangi;rupe-ti blugii si stoarce-ti gandurile.Descarca-ti azi orice durere pe A4,perete sau asfalt.Respira adanc. "There'll be no sad tomorrow!&q

De ce tocmai titlul asta?Din cauza unui pustan care-l folosea ca pe banda.Mi-a intrat in cap. Am zis ca scriu de ieri da' am picat ca un bolovan si-am adormit imediat.Pierdusem notiunea timpului,de fapt,aiurea spus la trecut...inca o pierd.Credeam ca suntem in 8 azi.Nu stiu de ce.Iar am fost plecata,alea alea,sunteti obisnuiti..da.Cum orice vizita a mea se lasa cu iubiri,drame,fericiri,pierderi de autocar,bale pe scaunul pe care dorm 3 ore constant,hip hop ce bubuie in casti si sedeaza timpanul..asa a fost si asta.Am cunoscut si eu oameni noi,sau sa le zicem: 'personalitati' ?Desi n-as zice tocmai asa,ca unii erau la fel.Gen 2 in 1,cam ca si cafelele proaste.Cred ca m-am obosit de data asta mai rau ca oricand,si m-am si enervat...hm,oarecum.Ceva nu merge bine,nu stiu ce. O perioada oarecum tensionata,desi nu pentru mine.Cand toti sunt stresati e ok,sunt eu zen.E genul de faza care mi se intampla mie cand nu pot sa fac ceva si toti pot.Dar parca-mi stau in cap,ca deh..asa su

Il bate pana-i sare sangele ca la tasnitoare.Il bate pentru din viata se nasc si filmele,un sambure de adevar si o picatura de inspiratie,tot din viata se extrag,din realitate.Pe langa asta,in ce film ati mai vazut voi un orasel cu doar 2 masini,care paradoxal,se ciocnesc in intersectie?Si de fapt..la ce ma refer cand spun ca viata bate filmul?La ironiile care se tot intampla,la situatiile penibile si la vesnica intrebare: cum de tocmai mie? Nu stau sa mai insirui exemple,fiindca sunt destule,si de fapt,sunt bune argumente la ceea ce sustin eu.E prostie,si din prostie de cele mai multe ori se nasc o groaza de situatii hazardate.Viata bate filmul brutal si lasa cicatrici,si probabil asta e singura violenta cu care sunt de acord.Genul de violenta iluzorie,pe care o putem doar imagina.M-a intrebat un prieten o chestie tare aberanta...cica: "Da' il bate si atunci cand il inspira?" Logic!In fond,filmul ne face sa traim empatic,asa cum o fac si cartile.In cadrul unui film doar

            Sa-ti faci planuri de viitor in mod clar e una dintre cele mai aberante si prostesti chestii.Sau de fapt,nu realizarea planurilor in sine e problema ci dezamagirea pe care o primesti cand vezi ca nu iti ies asa cum ai vrut.Face parte din noi sa ne purtam asa,dar in fine...e le fel de prostesc precum oamenii care se gandesc doar la ei.Precum noi toti.E ca legile lui Murphy...daca ceva prost s-ar putea intampla,atunci sigur o sa se intample.As merge in voia sortii uneori,dar mi-e imposibil sa nu am macar un punct spre care sa vreau sa ajung.As minti daca as spune ca in general nu ma stresez cu chestiile de gen.Sunt degajata,da,fiindca am impresia ca toate se rezolva,dar cand apuc sa constientizez de fapt situatia imi ia ceva vreme sa ies din panica aia nebuna.E de ceva vreme un intreg haos prin viata mea si nu-mi place.Nu sunt genul de persoana perfectionista dar dezastrul e enervant.Ca un fel de febra musculara.Apare cand te simti mai bine si culmea,se rezolva tot prin misca

Totul pentru bani. Chiar totul pentru bani.Mi-e rusine mie sa ma gandesc la ce fac altii ca sa primeasca niste hartii cu care din partea mea s-ar putea sterge undeva.Cele mai scarboase si mai penibile chestii le fac oamenii,de asta e omul mai scarbos ca animalul...fiindca animalul cel putin nu isi baga borcane in fund si nu se spala cu propriul rahat pe dinti.Exprimare scarboasa,dar DA,asta fac oamenii pentru bani.M-a socat in principiu dar oarecum o parte din mine nu era deloc mirata sa auda lucrurile astea.Mai penibili decat oamenii care accepta provocarile astea mi se par oamenii care le dau.Ce minte bolnava s-ar putea gandi sa dea bani unui om care-si baga un borcan in fund?E ciudata lumea in care traim si n-am nici macar 20% idee de asta...vad lucrurile vag acum.Pe langa toate astea sunt vesnicele femei,sau chiar si barbati care se inchiriaza pe sine.Right.O metoda simpla de a face bani.Dar da-o dracului de treaba fratie,demnitatea ta,unde e?Stiu ca e pomenita prin basme pe langa

[...]Genul de dimineti in care pleoapele iti apasa retina sunt cele in care stii ca nu vrei sa faci nimic,si totusi ziua va fi plina.Soare straluceste aiurea dimineata si cand te dai jos din pat se ascunde ca un tampit.Te uiti pierduta pe geam si lasi aerul rece sa iti inunde narile..Cafeaua a cazut pe aragaz si..tocmai il spalasei.Iti torni intr-o cana mare cam jumate de ibric si pui mult zahar.Te asezi brusc pe scaunul din bucatarie si-ti strangi genunchii la gura...printre ei,sorbi cate o gura de cafea.Mai sunt cateva minute pana sa te imbraci ca sa pleci - sa-ti incepi oficial ziua.Poate uneori ai vrea sa fumezi desi stii ca nu e bine,si nici nu-ti place gustul...e un paradox,dar in dimineata asta chiar ai pofta de o tigare.Te speli pe dinti in graba si te imbraci in rochia rosie in care ii placea lui sa te vada.Iti pui tenesii in picioare si o esarfa eleganta la gat...Putin parfum,ruj rosu si esti gata.Gata dar in intarziere.Alergi pe strada fiindca nu vrei sa intarzii si azi,azi

Ea,a creat lumea lor din versuri furate de pe vinil,caci numai muzica veche asculta;din scenele preferate ale filmelor pe care le-a vizionat de cand a inceput pasiunea ei pentru filme si din replici care i-au ramas blocate in minte.Lumea lor era asterunta pe paginile unei carti.Era un fel de bildungsroman cu proza furata din cartile ei preferate.Tinea si un album foto cu poze create de ea,de mintea ei.In esenta,si mintea ei fura idei,daca nu imagini.Le fura de la retina.Erau ei doi,mereu. El..era intr-o oarecare masura pasionat de cartile cu umor negru si mare fan al lui Hassel.Ea..prefera filozofia si-l citea pe Ricoeur in dementa. In diminetile cu soare amandoi ieseau pe balcon si isi savurau cafelele,dulci.El fuma,Ea manca ciocolata.Faceau dus de obicei cam la aceleasi ore si citeau seara mereu,inainte sa adoarma.In lumea pe care Ea o facuse,El obisnuia sa o sarute apasat,ca si cum...ca si cum ar fi vrut sa ii sfarame buzele,sau sa lase amprentele buzelor lui,pe buzele ei.Lumea Ei p

Nu cred ca azi o sa scriu prea multe,desi aveam un plan de idei destul de ok dezvoltat. Toti avem zile mai proaste. [...]Dau vina pe raceala.

In fond e cea mai importanta.Ne hraneste enorm vietile,dar am uitat asta,si ne hranim cu un cyborg acum. Citez: "Ce s-a facut pentru omul mediocru?I s-au dat cinematografe,strazi,scene?In niciun caz." I s-a dat literatura?Da.Si a dezvoltat-o.Si-a expus propria parere despre termeni deja fixati sau nu,in special despre cei instabili,ce nu au o definitie anume,pentru ca asa nicio parere nu ar fi gresita.Revenind la omul mediocru...da,lui i s-a lasat literatura.Cinematograful este pentru oamenii perfecti ce au gesturi de imbratisare perfecte si buze pentru un sarut perfect;lacrimi pentru o scena trista perfecta si cuvinte cursive fara opriri in vorbire,balbaieli sau greseli gramaticale.Scena - pentru actorii ce se transpun in orice personaj iar strada pentru cinematograf si teatru,ca s-o faca mai interesanta.Literatura e a noastra,a nebunilor.Noi o citim,noi o cream.Noi o gandim mai mult sau mai putin profund si o extindem pe orice tema despre care se poate scrie/vorbi.Literatur