Despre GENIALI -tate.

Mai rau ca o greseala sau o victima,este sa ajungi victima din propria greseala.Oamenii,imorali oarecum,cad in propriile curse intinse pentru altii.Mai mult sau mai putin,imoralitatea duce la greseala.Oricum,sa ajungi victima din propria ta prostie,sau victima a propriei tale prostii,este in primul rand o rusine,in al doilea rand - concentrare.Concentrare pentru o solutie...pentru gasirea unei solutii si...ambitie.Cred ca nevoia de ambitie e aproape la fel de intensa ca cea a banilor,gresesc,poate chiar mai intensa,in ideea in care spunem ca avem nevoie mai intai de ambitie ca sa avem bani,niciodata invers.Omul,e singura fiinta cu capacitati infinite,dar idiotenia le acopera pe majoritatea,iar daca nu-i idiotenie e lipsa de vointa si daca nu-i niciuna din ele,atunci e totusi neputina,sau nestiinta de a le folosi pe toate.In esenta,omul e totusi bine facut,bine construit.La ce bun sa ne folosim TOT daca nu stim ca dispunem de TOT ( si aici bineinteles,nu ma refer la oameni invalizi sau ceva de gen - exceptiile raman totusi exceptii).Pe o alta parte a foii stau si ma gandesc la genii.Sa fie oare ele supranumite asa datorita abilitatii cu care dibacesc virtutiile sau pentru continua lor descoperire?Poate asta ii face de fapt geniali,ca descopera.Dar pe cine mint EI,NOI?Omul e mai mare ca Universul si Universul e urias.Cum sa descoperi tu asa ceva - omul?Nu il va stii nimeni in intreg.Si cel mai mare geniu e nimic cand e vorba de geniul mortii in natura asta fada (si aici il sustin pe Tutea).Genialitatea noastra,a oamenilor,e doar o treapta mediocra a genialitatii pure si citez:

" Cel mai mare geniu al lumii,pus in fata lui Dumnezeu,este var primar cu idiotul."


Postări populare de pe acest blog

Vor s-aduca SFARSITU'

Desi se stie inceputul fiecarui om, sfarsitul e imposibil de aflat. De asta spun ca nu e pomenit si mi se pare total logic. La ce bun sa stii cand mori? Probabil n-ai face decat sa-ti jelesti fiecare zi pana cand nu va mai fi niciuna. Nu-s importante teoriile in viata si nu e important sa gandesti excesiv la ceea ce oricum se va intampla - sfarsitul. Existente in viata, sunt multe si peste tot dar trairi, doar oamenii care se bucura fara sa bage sfarsitul in discutie, le au. Le place sa va bage in stari de panica, si stiu ca sunteti usor de manipulat (nu includem exceptiile) - de aia va implanteaza in creier bullshituri gen " 2012 = sfarsit ". Probabil acesti EI care nu dorm noaptea, cauta in cele mai adanci portale ale acestei lumi si il vad pe Iuda cu o sulita in mana; sau cauta intr-un portal numit google si-l vad pe Obama, Antichrist. E treaba voastra cum va impartiti ideile si cum va recastigati pierzaniile, dar in opinia mea, existenta e doar o cauza pierduta. Daca Freu
Citiți mai multe

Strada Corbeni

În Cartierul Armenesc, pe strada Corbeni, chiar la demisolul unui bloc care mirosea a vechi, aripi de molii rupte și rotogoale de fum locuia arhitectul cerului. Demisolul era reprezentat sub forma unei garsoniere generoase, nemobilată însă cu nimic mai mult afară de un pat grandios cu așternuturi albe, ghemuite, o țeavă atârnată ingenios de tavan pe orizontală, care servea drept spațiu pentru depozitarea hainelor și un teanc de borcane goale, ori pline ochi cu apă îmbâcsită de culori în ulei sau diluant. Geamurile neașteptat de mari pentru un demisol prezentau fiecare câte un pervaz lat, adânc, plin cu mormane de foi schițate, goale sau sfâșiate de nervi și oboseala nopții. Un singur scaun părea că se află într-o completă surzenie în tot acel răcnet tulburat de galbenul soarelui. N-am înțeles decât către final liniștea scaunului, care amuțit de toată splendoarea apusului, privea la mâinile arhitectului care cobora soarele din ce în ce mai jos, pe după blocuri.  Doar foile și patul
Citiți mai multe

EU..scriu.

Eu scriu despre filosofi si punkisti, despre monstrii si junkisti. Davisti, nebuni, oameni de cultura. Regizori, actori, anarhie, cenzura! Scriu despre ceea ce s-a mai scris dar nu s-a actualizat. Despre-un taifun in miezul verii, cearceaful mototolit din pat ca dovada a placerii, despre... ceea ce EI numesc reguli bine definite, tutoriale, melodii, versuri obosite... Eu scriu despre cultura, despre critici, cronicari si indecisi. Despre viata, despre moarte, parfumuri fine, nimic concis...scriu! Si scriu si despre tineri, sau despre ’89...eu scriu si despre tine, si despre ce va place voua.. Dar scriu si, nu imi e teama de critici, de respins... Am tinut sa-nvat ca un soldat nu moare-nvins. Si pictez A4 cum picteaza grafferii peretii... culeg informatia si-o prelucrez cum modeleaza cuvintele, poetii.. Scriu despre cei ce stiu printre randuri sa citeasca, articole, poezii si niciodata proza proasta...Scriu, autobiografii cu personaje fictive, psihologie inversa sau ganduri abrazive...
Citiți mai multe