Bianca P.

Cum saptamana asta a inceput relativ bine,am inceput deci si eu,sa postez pe blog:)),ca daca era nasoala,nu mai postam,imi era prea lene sa ma plang de tot ce mi s-a intamplat.In esenta,nu s-a intamplat nimic spectaculos,au fost chestii gen: scoala,vecina de deasupra care are insomnii si tot merge pe parchet ca sa-mi scartaie mie-n creieri,vecinu' cu mixtape de Parazitii si Guta,ceaiul de dimineata cu o aroma diferita ca nu mai am musetel,carti,concursuri,proze alea-alea.Toate astea + o mini-raceala.Oricum,am raspuns azi la o provocare si am ajuns sa fac o povestioara tare aiurea concluzionand ca Harry Potter si Twilight nu mai sunt la moda,acum Marius si Mimi sunt pe trend.Pentru mai multe detalii: http://pacu.toateblogurile.ro/

N-am mai simtit de mult un gol in stomac,sau fluturi care se plimba in gol imbatati cu dragoste.De mult nu m-am mai trezit cu un EL in gand si de mult n-am mai putut sa retin un alt numar de telefon,in afara de al meu.De mult nu am mai fost asa happy...din toate punctele de vedere.Nu am mai zambit de mult atatea zile la rand.Nu am mai scris de mult un nume pe banca.Nu am mai fost de mult asa aeriana (ok,mint,mereu sunt aeriana,dar de data asta sunt aeriana la patrat).Nu mai mananc,nu mai dorm,apa beau,inca beau apa...Dar restu' sunt asa,de umplutura...Ai zice ca sunt nebuna,dar nu.E superb...ma gandesc noaptea la atatea lucruri si cand in final adorm,adorm cu zambetul pe buze...E superb.Pana si certurile alea mici imi plac,ma intriga,inca nu am experimentat dar mai e timp..Timpul..Acest Timp care trece asa de greu atunci cand astepti,dar e atat de superba clipa pe care ai asteptat-o atunci cand o atingi si o traiesti.Sunt chiar fericita si daca nu as mai avea matematica saptamana a

Psihoza.Neliniste.Brutalitate.Extaz.Declin.Delir.E nebunie.E nebunie intr-o lume obscura;lume ce traieste sub aceeasi bucata de cer;lume in care vezi rasism,diferente,durere si extaz la maxim.Lume care te conduce pe cele mai sumbre strazi si cele mai intunecate locuri;locuri pline de prezervative folosite dupa partide de sex la colt de bloc,nu dupa dragoste.Lumea asta a uitat romantismul undeva intr-o cutie sigilata,intr-un dulap dintr-o camera baricadata..Nimeni nu te mai invita la dans acum;nimeni nu se mai agita cand e vorba de o relatie.Nu le ia mai mult de o noapte sa o tina de mana si sa o sarute si nici mai mult de o saptamana pana sa i-o traga.Nu le mai transpira mana de emotie si ele nu mai tremura in bratele lor;nu te mai intalnesti cu iubirea pe coridor,sau poate nu pe cel al liceului,ci pe coridorul din SIMS,pentru ca noi asa am invatat sa ne cautam dragostea;nu mai rupi flori din curtea babei de peste drum pentru prima intalnire;nu te mai supara daca iti iei o fusta cat cu

Si maine,scoala. ...ce sec. Raku-Rezistenta Asculta mai multe audio Muzica

M-am ingrozit azi.Teribil. Totul a inceput normal.O zi normala,o dimineata normala.Am vazut un film,dupa care mi-a spus o prietena sa caut ceva pe google,ca sa dau de o poezie,ca nu mai stia sigur cum se numeste.Am scris: "obisnuiam sa" si am dat search.Printre toate titlurile de p'acolo,inclusiv poezia,am vazut o fraza care m-a socat: ”Obişnuiam să mănânc carne de om” .OK!Stiam ca lumea e nebuna si ca se poate orice si eram total convinsa ca nu m-ar mai putea soca nimic,dar articolul asta m-a socat:|.E vechi,voi,probabil il stiati,eu nu.Cica un moderator al unei emisiuni,a invitat ascultatorii la dialog,punand intrebarea: ”Care-i cel mai neobişnuit lucru pe care l-aţi mâncat?”.Si..saracu’ om,cand sa incheie crezand ca a auzit toate ciudateniile posibile,primeste un telefon de la o femeie care spunea ca in tineretea ei,manca carne de om [scuzati cacofonia].Ok..povestea e ceva de genul asta: Femeia a crescut intr-un sat din Africa.Ca un om normal,mergea la macelarie sa ia

N-am facut azi mai nimic special,am simtit toamna. Serile sunt mai racoroase si diminetile mai innorate..Aleea din fata blocului e din ce in ce mai acoperita de frunze si banca din ce in ce mai rece;Copacii din ce in ce mai goi..Nici macar "prietenii mei'' nu o mai ard pe la scara,e prea frig si prea nostalgic.Sunt fericita totusi ca,odata cu toamna mi-am regasit un vechi si foarte foarte bun prieten.Ce ti-e si cu prietenii astia?Cu ei te certi,dar tot cu ei iti e mai bine..cel mai bine de fapt,poate pentru ca la ei te duci in miez de noapte cu 7 tone de belele pe umeri si la ei le descarci;pentru ca ei iti dau un sfat si o bere cand iti e greu;ei te suna sa te intrebe daca esti bine;cu ei bei la meci;cu ei scuipi seminte si rupi banci din fata blocurilor;cu ei te duci la mare fara prea multi bani;cu ei dormi pe banci cand te ratacesti prin cine stie ce oras al dracu'...Ei sunt acolo pentru tine.Indiferent de anotimp,ei sunt acolo si te faca fericit.Eu am prieteni dife

Pur si simplu m-am indragostit de August Rush (filmul).Am terminat azi de vizionat si...m-am tot gandit,la muzica..Asa e,muzica este peste tot;Muzica e singura in care te poti refugia atunci cand vrei sa fugi de ganduri si de alte probleme;Muzica e singura care se adapteaza la orice stare de spirit de-a ta;Singura pe care o poti lua cu tine oriunde,oricand;Singura care nu te lasa atunci cand chiar ai nevoie;Singura in care poti avea incredere ca te va ajuta;Singura pe care o poti iubi fara a fi ranit;Singura pe care o simti oriunde;Singura pe care o poti face din orice;Singura care da viata chiar si cand e creata dintr-un nimic;Muzica e singura care te face sa te intinzi pe pat uitandu-te in tavan si sa te gandesti la 1000 de lucruri intr-o secunda;Muzica e singurul sedativ cu efect permanent;Singura pe care o lasi sa iti zgarie timpanele dar si singura care ti le vindeca;Singura pe care oricine o poate auzi;Singura care te face sa te asezi in fotoliu dupa o zi lunga,sa dai drumul la r

Cu un acord fin de chitara toamna se face auzita, Cu un vant mai puternic,azi,se face simtita. Cu norii gri,ce par din scrum, Cu frunze,mii,intinse pe drum, Cu orasul solitar lipsit de orice zambet, Si oameni ganditori ce pasesc prin frunze-ncet. Cu bancile reci,ce nu mai sunt ca asta vara, Pline de frunze,nu de petale ca odinioara… Cu bocanci si camasi in patratele, Fara rochite si fara sandale. Cu o melancolie dulce,in care te scufunzi usor Si cu mii de raspunsuri pe care le dai intrebarilor. Cu ploi lungi si reci pline de nostalgie, Si cu ganduri ce se ametesc ca la betie. Cu vise care par a fi distruse pe veci, Cu toate locurile candva calde,care acum sunt iarasi reci, Cu un strigat disperat in interior, Si cu un scancet mut,cu care ceri ajutor. Cu priviri blocate-n vid si cu pupile dilatate, Cu cantece triste ce au versuri cenzurate, Cu o cafea fierbinte in acelasi bar de pe alee, Sufland sa se raceasca,si dezvoltand pe foaie,o idee… Chester - Asta ramane in istorie Asculta mai mu