Timp, iluzii, utopii.
Să ne înţelegem. Timpul – e ceva ce se vrea a fi perceput la un nivel cât se poate de simplu, delimitat totuşi de presiunea care ne macină zi de zi. Acum sunt aici, am să-mi închipui că dacă Timpul, totuşi, nu era mişel, Acum, poate ar fi însemnat Ieri sau Acum poate ar fi fost în cel putin un deceniu. Iluzii – Timpul ne aruncă iluzii a căror simplitate demonică ne hrăneşte sufletele pe timp de noapte, pe timp de cioburi sparte, războaie la mijloc de drum, terenuri minate sau tenebre adânci. Timpul ne permite să ne agăţăm de ceea ce vrem, de ceea ce considerăm a fi bun pentru noi sau de simple vise care ne tulbură somnul în întuneric. De ce este mişel? Pentru că-i un magician al retinei, un grafician al ideilor şi un iluzionist al vieţii. Timpul este o axă a durerii...a plăcerii infinite. Utopii – Un fel de ruletă rusească cu Timpul înseamnă moarte curată. Şi totuşi liberul arbitru ne spune că avem şansa să ne testăm norocul. Dar Timpul râde meschin: Noroc? – îl mai a