Momente in amalgam
Asta e una din perioadele mele chill.Nu ma mai trezesc indispusa dimineata si nu mai am nevoie de autosugestie ca niste oameni cu probleme infantile asupra carora efectul placebo si autosugestia sunt 80% din viata lor.Nu mai deschid geamul cu nervi ca nu-mi place vremea si nu mai lenevesc inca 2 ore dupa ce m-am trezit,sub patura.Nu mai beau cafea fiindca nu mai am nevoie.Nu mai tip si nu mai zambesc fortat.Nu mai rup foi si nu mai desenez pe unde apuc.
E genul de perioada buna,in care lucrurile sunt ok,sau genul de perioada in care vad eu lucrurile dintr-o alta perspectiva.E total logic.Ma plictisesc repede,era timpul de o schimbare si in aria mea de vedere.Freud spunea ca de fapt oamenii nu sunt afectati de intamplare in sine,ci doar de cum o percep ei,si sunt de acord.Daca nu am realiza ceea ce ni se intampla nu am fi afectati,la fel ca omul cu sobolani [si ma refer strict la carte].Si cum ar fi sa nu realizam?Prosti n-am fi si nici nebuni nu cred ca ar fi termenul potrivit.Uite ca poate nu doar prostii sunt fericiti,ci si oamenii care nu realizeaza ce li se intampla.Dar e trist.Fiindca intreaga ta lume fericita in care mortii sunt inca vii si consecutivele repetente sunt trecute s-ar dizolva cand te-ai trezi dintr-un vis,direct in realitate.Poate ca realitatea nu e asa trista cum credem noi sau poate ca nu realizam atat cat trebuie ceea ce ni se intampla,fapt care intr-un fel e bun...Daca mintea noastra ar fi indeajuns de puternica incat sa obtina ceea ce vrea din orice situatie si sa controleze orice stare de spirit realitatea ar fi un fel de propria fantezie.Si de fapt...ce este realitatea?Singurul loc in care traim.Tot ei spun ca nebunii au lumea lor...dar nimeni nu a dovedit de fapt daca nebunii innebunesc sau revin doar la adevarata forma.Am citit undeva de mult,o intrebare: "Si de fapt,cine e mai nebun?"
Daca as innebuni as vrea sa vad lumea alba.Nicio fata n-ar fi mai diferita indiferent de realitatea lor.Realitatea mea ar fi de-un pur sigur,ca ACE.