Fragmente.Old...

[...]Genul de dimineti in care pleoapele iti apasa retina sunt cele in care stii ca nu vrei sa faci nimic,si totusi ziua va fi plina.Soare straluceste aiurea dimineata si cand te dai jos din pat se ascunde ca un tampit.Te uiti pierduta pe geam si lasi aerul rece sa iti inunde narile..Cafeaua a cazut pe aragaz si..tocmai il spalasei.Iti torni intr-o cana mare cam jumate de ibric si pui mult zahar.Te asezi brusc pe scaunul din bucatarie si-ti strangi genunchii la gura...printre ei,sorbi cate o gura de cafea.Mai sunt cateva minute pana sa te imbraci ca sa pleci - sa-ti incepi oficial ziua.Poate uneori ai vrea sa fumezi desi stii ca nu e bine,si nici nu-ti place gustul...e un paradox,dar in dimineata asta chiar ai pofta de o tigare.Te speli pe dinti in graba si te imbraci in rochia rosie in care ii placea lui sa te vada.Iti pui tenesii in picioare si o esarfa eleganta la gat...Putin parfum,ruj rosu si esti gata.Gata dar in intarziere.Alergi pe strada fiindca nu vrei sa intarzii si azi,azi nu trebuie sa mai ratezi!Te strecori printre masini si oameni si intr-un final ajungi,la timp.Te asezi pe un scaun prafuit din gara si astepti un tren,oricare...Il astepti pe el,in fond..cand a plecat,ti-a promis ca o sa se intoarca,dar niciodata nu ti-a spus cand.Noroc ca azi ai ajuns la timp!

    

                       

[...]Azi,mai ciudat ca oricand ma simt bine,desi s-au intamplat multe dupa ce ai plecat tu,nu tocmai fericite.M-ai lasat singura asta dupa toate dialogurile noastre,din noptile de vara in care imi tot spuneai "Eu pe tine singura...niciodata nu o sa te las".Pe dracu.Ai facut-o si stiam amandoi chiar de atunci ca se va intampla,dar nu-i nimic.Accept usor lucrurile astea,chiar daca te-am iubit orbeste,cum s-ar spune si la inceput,egoist.N-as fi vrut sa se termine asa,dar in basmele noastre,sfarsitul este ori tragic,ori niciodata pomenit.Credeam ca o sa fie greu sa fiu iar singura,desi...si atunci cand eram cu tine,tot singura eram.Preferam totusi sa stiu ca esti al meu.Dar nu sunt chiar asa de ghinionista si ma bucur ca tu ai plecat,fiindca acum l-am cunoscut pe EL.


                                                               

                             

Tu esti doar un simplu tu,el e doar un simplu EL si il iubesc.

Postări populare de pe acest blog

Vor s-aduca SFARSITU'

Desi se stie inceputul fiecarui om, sfarsitul e imposibil de aflat. De asta spun ca nu e pomenit si mi se pare total logic. La ce bun sa stii cand mori? Probabil n-ai face decat sa-ti jelesti fiecare zi pana cand nu va mai fi niciuna. Nu-s importante teoriile in viata si nu e important sa gandesti excesiv la ceea ce oricum se va intampla - sfarsitul. Existente in viata, sunt multe si peste tot dar trairi, doar oamenii care se bucura fara sa bage sfarsitul in discutie, le au. Le place sa va bage in stari de panica, si stiu ca sunteti usor de manipulat (nu includem exceptiile) - de aia va implanteaza in creier bullshituri gen " 2012 = sfarsit ". Probabil acesti EI care nu dorm noaptea, cauta in cele mai adanci portale ale acestei lumi si il vad pe Iuda cu o sulita in mana; sau cauta intr-un portal numit google si-l vad pe Obama, Antichrist. E treaba voastra cum va impartiti ideile si cum va recastigati pierzaniile, dar in opinia mea, existenta e doar o cauza pierduta. Daca Freu
Citiți mai multe

Strada Corbeni

În Cartierul Armenesc, pe strada Corbeni, chiar la demisolul unui bloc care mirosea a vechi, aripi de molii rupte și rotogoale de fum locuia arhitectul cerului. Demisolul era reprezentat sub forma unei garsoniere generoase, nemobilată însă cu nimic mai mult afară de un pat grandios cu așternuturi albe, ghemuite, o țeavă atârnată ingenios de tavan pe orizontală, care servea drept spațiu pentru depozitarea hainelor și un teanc de borcane goale, ori pline ochi cu apă îmbâcsită de culori în ulei sau diluant. Geamurile neașteptat de mari pentru un demisol prezentau fiecare câte un pervaz lat, adânc, plin cu mormane de foi schițate, goale sau sfâșiate de nervi și oboseala nopții. Un singur scaun părea că se află într-o completă surzenie în tot acel răcnet tulburat de galbenul soarelui. N-am înțeles decât către final liniștea scaunului, care amuțit de toată splendoarea apusului, privea la mâinile arhitectului care cobora soarele din ce în ce mai jos, pe după blocuri.  Doar foile și patul
Citiți mai multe

EU..scriu.

Eu scriu despre filosofi si punkisti, despre monstrii si junkisti. Davisti, nebuni, oameni de cultura. Regizori, actori, anarhie, cenzura! Scriu despre ceea ce s-a mai scris dar nu s-a actualizat. Despre-un taifun in miezul verii, cearceaful mototolit din pat ca dovada a placerii, despre... ceea ce EI numesc reguli bine definite, tutoriale, melodii, versuri obosite... Eu scriu despre cultura, despre critici, cronicari si indecisi. Despre viata, despre moarte, parfumuri fine, nimic concis...scriu! Si scriu si despre tineri, sau despre ’89...eu scriu si despre tine, si despre ce va place voua.. Dar scriu si, nu imi e teama de critici, de respins... Am tinut sa-nvat ca un soldat nu moare-nvins. Si pictez A4 cum picteaza grafferii peretii... culeg informatia si-o prelucrez cum modeleaza cuvintele, poetii.. Scriu despre cei ce stiu printre randuri sa citeasca, articole, poezii si niciodata proza proasta...Scriu, autobiografii cu personaje fictive, psihologie inversa sau ganduri abrazive...
Citiți mai multe