Viata bate filmul.
Il bate pana-i sare sangele ca la tasnitoare.Il bate pentru din viata se nasc si filmele,un sambure de adevar si o picatura de inspiratie,tot din viata se extrag,din realitate.Pe langa asta,in ce film ati mai vazut voi un orasel cu doar 2 masini,care paradoxal,se ciocnesc in intersectie?Si de fapt..la ce ma refer cand spun ca viata bate filmul?La ironiile care se tot intampla,la situatiile penibile si la vesnica intrebare: cum de tocmai mie?
Nu stau sa mai insirui exemple,fiindca sunt destule,si de fapt,sunt bune argumente la ceea ce sustin eu.E prostie,si din prostie de cele mai multe ori se nasc o groaza de situatii hazardate.Viata bate filmul brutal si lasa cicatrici,si probabil asta e singura violenta cu care sunt de acord.Genul de violenta iluzorie,pe care o putem doar imagina.M-a intrebat un prieten o chestie tare aberanta...cica: "Da' il bate si atunci cand il inspira?"
Logic!In fond,filmul ne face sa traim empatic,asa cum o fac si cartile.In cadrul unui film doar retina traieste si sentimentele se misca uneori.Realitatea ne face sa simtim!E genul ala de feeling care iti place sau il urasti,dar care indiferent de situatie te socheaza.E ca un fel de tatuaj.Probabil intamplarile sunt mai permanente ca tatuajele..Ele nu ies la tratamente.
Aveam un prieten tare apropiat care obisnuia sa zica:
"Orice film are realitatea lui "..
Aveam...