Had a bad day...


Cand te trezesti cu o durere de stomac si cu o greata ca dupa betie,e clar ca-n ziua aia nimic nu va merge bine.Cam asa cu mine dimineata...

M-am tirat aiurea pt o ora la scoala mergand ca ultima handicapata pe acelasi drum pavat cu ciorofleasca aia de zapada combinata cu apa.Am alunecat in ultimul hal si m-am miscat de parca eram pe slow motion.Mergeam pe drum ca pe un teren minat: ai grija sa nu cazi,ocoleste baltile,ocoleste gheata,fereste-te de masinile care gonesc prin balti si stropesc aiurea,tine de umbrela,ai grija sa nu te ploua,misca-te dracu mai repede ca intarzii si la scoala.Si am ajuns frate.Am ajuns indoita ca dreapta nu puteam sta din cauza crampelor (ca la insarcinate,pnm).Am zabovit o amarata de ora intr-o amarata de clasa si a-nceput sa-mi fie frig.E ok,afara transpiram la -3 grade,si in clasa imi era frig.Am plecat.Am plecat fiindca si o stafie era mai plina de viata decat mine.Am evitat terenul ala minat si am luat taxiul.Nici taximetristului nu-i mergea prea bine.Cand am intrat,vorbea la telefon cu Lucian de la asigurari ca ii sparsesera unii geamul la masina,dar nu la taxiu,la masina lui.Cica avea un logan...mare paguba.Vorbea cu mine de parca ma stia de o viata dar eu nu intelegeam ce spunea.Stateam chircita cu mainile pe stomac pe bancheta din spate si auzeam vag cum bolborosea despre cat de prost circula imbecilii din ziua de azi.I-am dat banii si am plecat.Nici macar nu stiam cat trebuia ca nu pusese ceasul,dar l-am auzit cand a zis sa dau cat dau de obicei.Si m-am trezit in sfarsit acasa.Ce ciudat.Nu mai avusesem de mult una din zilele alea in care vrei sa te trezesti,desi esti treaz de cateva ore...

Ploua.E de la vreme.

Postări populare de pe acest blog

Vor s-aduca SFARSITU'

Desi se stie inceputul fiecarui om, sfarsitul e imposibil de aflat. De asta spun ca nu e pomenit si mi se pare total logic. La ce bun sa stii cand mori? Probabil n-ai face decat sa-ti jelesti fiecare zi pana cand nu va mai fi niciuna. Nu-s importante teoriile in viata si nu e important sa gandesti excesiv la ceea ce oricum se va intampla - sfarsitul. Existente in viata, sunt multe si peste tot dar trairi, doar oamenii care se bucura fara sa bage sfarsitul in discutie, le au. Le place sa va bage in stari de panica, si stiu ca sunteti usor de manipulat (nu includem exceptiile) - de aia va implanteaza in creier bullshituri gen " 2012 = sfarsit ". Probabil acesti EI care nu dorm noaptea, cauta in cele mai adanci portale ale acestei lumi si il vad pe Iuda cu o sulita in mana; sau cauta intr-un portal numit google si-l vad pe Obama, Antichrist. E treaba voastra cum va impartiti ideile si cum va recastigati pierzaniile, dar in opinia mea, existenta e doar o cauza pierduta. Daca Freu
Citiți mai multe

Strada Corbeni

În Cartierul Armenesc, pe strada Corbeni, chiar la demisolul unui bloc care mirosea a vechi, aripi de molii rupte și rotogoale de fum locuia arhitectul cerului. Demisolul era reprezentat sub forma unei garsoniere generoase, nemobilată însă cu nimic mai mult afară de un pat grandios cu așternuturi albe, ghemuite, o țeavă atârnată ingenios de tavan pe orizontală, care servea drept spațiu pentru depozitarea hainelor și un teanc de borcane goale, ori pline ochi cu apă îmbâcsită de culori în ulei sau diluant. Geamurile neașteptat de mari pentru un demisol prezentau fiecare câte un pervaz lat, adânc, plin cu mormane de foi schițate, goale sau sfâșiate de nervi și oboseala nopții. Un singur scaun părea că se află într-o completă surzenie în tot acel răcnet tulburat de galbenul soarelui. N-am înțeles decât către final liniștea scaunului, care amuțit de toată splendoarea apusului, privea la mâinile arhitectului care cobora soarele din ce în ce mai jos, pe după blocuri.  Doar foile și patul
Citiți mai multe

EU..scriu.

Eu scriu despre filosofi si punkisti, despre monstrii si junkisti. Davisti, nebuni, oameni de cultura. Regizori, actori, anarhie, cenzura! Scriu despre ceea ce s-a mai scris dar nu s-a actualizat. Despre-un taifun in miezul verii, cearceaful mototolit din pat ca dovada a placerii, despre... ceea ce EI numesc reguli bine definite, tutoriale, melodii, versuri obosite... Eu scriu despre cultura, despre critici, cronicari si indecisi. Despre viata, despre moarte, parfumuri fine, nimic concis...scriu! Si scriu si despre tineri, sau despre ’89...eu scriu si despre tine, si despre ce va place voua.. Dar scriu si, nu imi e teama de critici, de respins... Am tinut sa-nvat ca un soldat nu moare-nvins. Si pictez A4 cum picteaza grafferii peretii... culeg informatia si-o prelucrez cum modeleaza cuvintele, poetii.. Scriu despre cei ce stiu printre randuri sa citeasca, articole, poezii si niciodata proza proasta...Scriu, autobiografii cu personaje fictive, psihologie inversa sau ganduri abrazive...
Citiți mai multe