Mult de citit.Ai rabdare?
Te iubesc.
Ai uneori impresia ca lumea asta te sufoca si de fapt esti singur,intr-o camera,nicidecum afara,fara oameni prin jur.Alteori ai impresia ca ti-e foame chiar si dupa ce te-a indopat bunica cu o gramada de bunatati la masa de Craciun;ca mirosi urat dupa ce faci dus;ca iti pute gura chiar si dupa ce te-ai spalat si ai mestecat guma;ca parul iti sta mai ciudat ca de obicei,cand de fapt tot timpul ti-a stat la fel.
Ai uneori impresia ca n-ai nevoie de iubire cand de fapt,iubirea face lumea sa creasca.
Mergeam acum ceva vreme pe strada,posibil sa ma fi indreptat acasa dupa ore…in fine,cum spuneam,mergeam pe strada si se pune ploaia la un moment dat…zic: “Ce Doamne iarta-ma sa fac acum?!N-am umbrela”.Si se pune-o ploaie frumoasa.Aer curat,ploaie calda,balti cu bulbuci facuti de picaturi…Numa’ bun…totu’ frumos.M-am dus intr-o scara de bloc,la urma urmei,ce era sa fac?Cinci-zece minute mai tarziu,simt cum ma pocneste o usa in spate,brutal.Cad pe scari si in incercarea de a ma feri (de parca mai aveam si cum) am cazut pe propria mana,care era indoita.Apoi s-a rupt firul.Imi amintesc doar ca m-am trezit tot unde eram,cu un strain ce se uita holbat,speriat si intrebator la mine.Probabil am murmurat ceva,pentru ca tin minte ca mi-a spus sa stau linistita ca are el grija de mine.Minunat,era tot ce imi lipsea…o ploaie,o mana rupta si un psihopat ce se uita ciudat la mine.Psihopat dragut de altfel,dar in fine.”Esti bine?”m-a intrebat…Dupa ce mi-am mai revenit,i-am raspuns: “Dar evident ca sunt bine,am o mana aproape rupta care ma doare teribil,zac pe jos intr-o balta si pe cer straluceste soarele.De ce n-as fi bine”.Probabil ca ii ardea de amuzament pentru ca mi-a spus: “Pai bine atunci,o sa te mut cativa cm mai in colo ca sa poata lumea sa treaca,si apoi te descurci tu,daca spui ca esti bine”.L-am pocnit intre picioare cu pantoful si i-am spus: “Nu face pe desteptul cu mine,ma doare mana,du-ma la spital”.Nu reactiona.In afara faptului ca se tinea de comoara dintre picioare,nu facea nimic altceva,asa ca m-am infuriat si l-am amenintat ca arunc si celalalt pantof daca nu ma ridica.Sadica scena ce va urma.Avea o plasa si o umblera dupa el.Plasa plina de hartii,documente importante spunea el si umbrela…lunga si ascutita in varf.In incercarea de a ma ridica pe mine in asa fel incat sa nu faca sa ma doara mai tare mana,a calcat pe manerul de la umbrela,fapt ce a dus la ridicarea umbrelei si a infigerii ei in fundul meu.Eu m-am speriat asa ca am tipat si l-am speriat si pe el.El a alunecat pe umbrela si a cazut cu capul pe plasa cu documente care s-au varsat in balta.Eu stateam mai bine ca inainte,cel putin cazusem pe el.In timp ce se chinuia sa isi revina din soc,eu ma chinuiam sa imi dau seama ce marca e parfumul lui,care apropo,mirosea mult prea bine.Cand in sfarsit s-au calmat apele am reusit sa ajungem la masina,pentru ca atunci sa realizeze ca i-au scapat probabil si cheile in balta,pentru ca nu le mai gasea.Intr-un final mult asteptat am reusit sa ajungem la spital,unde doctorii mi-au spus ca nu am nimic grav si mi-au pus niste pansamente amarate,pe care am dat o gramada de bani.Tara de nimic.Trei saptamani la rand m-a urmarit.Cand mergeam spre casa,de la facultate,dadeam de el.Ori pe strada,ori in parc,ori in metrou,ori la restaurant,ori la cinema.Era peste tot.Intr-o zi grandioasa s-a hotarat sa vina la mine si sa spuna: “Filmele frantuzesti nu imi plac si ciocolata imi provoaca alergie.Florile mi se par de prost gust asa ca n-am adus cu mine nimic,in afara de o simpla intrebare: Vrei sa iesi cu mine?”.Uimita,intreb: “Poftim?!M-ai urmarit atata timp doar ca sa intrebi asta?Am crezut ca esti vre’un obsedat sexual,psihopat sau mai stiu eu ce…Dar..ce te atrage asa mult la mine?”.M-a masurat ceva vreme din cap pana-n picioare : “Juliturile de pe genunchi si unghiile de un rosu aprins.Buzele usor curbate,ce lasa impresia de un zambet permanent si privirea ta rusinoasa care ma evita tot timpul”.Cinci luni mai tarziu m-a cerut in casatorie.Apoi ne-am mutat impreuna.
Acum scriu din biroul lui.El e la servici si eu nu merg azi la cursuri.Sunt in ultimul an la facultate.Stau in tricoul lui turcoaz cu desene aiurite mov pe care abia l-am luat de la spalat si pe care tocmai am varsat cafeaua ce s-a racit,din cauza laptelui.Uneori am impresia ca miroase ca el chiar si dupa ce masina in freaca si mototoleste pana iese si cel mai mic miros din el;chiar si dupa ce vars cafea pe el.Imi place tricoul lui,casa lui,masina lui,familia lui si…da-l naiba…Imi place si el,pana la urma.
Te iubesc.
Coldplay - Violet Hill
Asculta mai multe audio Muzica »
Ai uneori impresia ca lumea asta te sufoca si de fapt esti singur,intr-o camera,nicidecum afara,fara oameni prin jur.Alteori ai impresia ca ti-e foame chiar si dupa ce te-a indopat bunica cu o gramada de bunatati la masa de Craciun;ca mirosi urat dupa ce faci dus;ca iti pute gura chiar si dupa ce te-ai spalat si ai mestecat guma;ca parul iti sta mai ciudat ca de obicei,cand de fapt tot timpul ti-a stat la fel.
Ai uneori impresia ca n-ai nevoie de iubire cand de fapt,iubirea face lumea sa creasca.
Mergeam acum ceva vreme pe strada,posibil sa ma fi indreptat acasa dupa ore…in fine,cum spuneam,mergeam pe strada si se pune ploaia la un moment dat…zic: “Ce Doamne iarta-ma sa fac acum?!N-am umbrela”.Si se pune-o ploaie frumoasa.Aer curat,ploaie calda,balti cu bulbuci facuti de picaturi…Numa’ bun…totu’ frumos.M-am dus intr-o scara de bloc,la urma urmei,ce era sa fac?Cinci-zece minute mai tarziu,simt cum ma pocneste o usa in spate,brutal.Cad pe scari si in incercarea de a ma feri (de parca mai aveam si cum) am cazut pe propria mana,care era indoita.Apoi s-a rupt firul.Imi amintesc doar ca m-am trezit tot unde eram,cu un strain ce se uita holbat,speriat si intrebator la mine.Probabil am murmurat ceva,pentru ca tin minte ca mi-a spus sa stau linistita ca are el grija de mine.Minunat,era tot ce imi lipsea…o ploaie,o mana rupta si un psihopat ce se uita ciudat la mine.Psihopat dragut de altfel,dar in fine.”Esti bine?”m-a intrebat…Dupa ce mi-am mai revenit,i-am raspuns: “Dar evident ca sunt bine,am o mana aproape rupta care ma doare teribil,zac pe jos intr-o balta si pe cer straluceste soarele.De ce n-as fi bine”.Probabil ca ii ardea de amuzament pentru ca mi-a spus: “Pai bine atunci,o sa te mut cativa cm mai in colo ca sa poata lumea sa treaca,si apoi te descurci tu,daca spui ca esti bine”.L-am pocnit intre picioare cu pantoful si i-am spus: “Nu face pe desteptul cu mine,ma doare mana,du-ma la spital”.Nu reactiona.In afara faptului ca se tinea de comoara dintre picioare,nu facea nimic altceva,asa ca m-am infuriat si l-am amenintat ca arunc si celalalt pantof daca nu ma ridica.Sadica scena ce va urma.Avea o plasa si o umblera dupa el.Plasa plina de hartii,documente importante spunea el si umbrela…lunga si ascutita in varf.In incercarea de a ma ridica pe mine in asa fel incat sa nu faca sa ma doara mai tare mana,a calcat pe manerul de la umbrela,fapt ce a dus la ridicarea umbrelei si a infigerii ei in fundul meu.Eu m-am speriat asa ca am tipat si l-am speriat si pe el.El a alunecat pe umbrela si a cazut cu capul pe plasa cu documente care s-au varsat in balta.Eu stateam mai bine ca inainte,cel putin cazusem pe el.In timp ce se chinuia sa isi revina din soc,eu ma chinuiam sa imi dau seama ce marca e parfumul lui,care apropo,mirosea mult prea bine.Cand in sfarsit s-au calmat apele am reusit sa ajungem la masina,pentru ca atunci sa realizeze ca i-au scapat probabil si cheile in balta,pentru ca nu le mai gasea.Intr-un final mult asteptat am reusit sa ajungem la spital,unde doctorii mi-au spus ca nu am nimic grav si mi-au pus niste pansamente amarate,pe care am dat o gramada de bani.Tara de nimic.Trei saptamani la rand m-a urmarit.Cand mergeam spre casa,de la facultate,dadeam de el.Ori pe strada,ori in parc,ori in metrou,ori la restaurant,ori la cinema.Era peste tot.Intr-o zi grandioasa s-a hotarat sa vina la mine si sa spuna: “Filmele frantuzesti nu imi plac si ciocolata imi provoaca alergie.Florile mi se par de prost gust asa ca n-am adus cu mine nimic,in afara de o simpla intrebare: Vrei sa iesi cu mine?”.Uimita,intreb: “Poftim?!M-ai urmarit atata timp doar ca sa intrebi asta?Am crezut ca esti vre’un obsedat sexual,psihopat sau mai stiu eu ce…Dar..ce te atrage asa mult la mine?”.M-a masurat ceva vreme din cap pana-n picioare : “Juliturile de pe genunchi si unghiile de un rosu aprins.Buzele usor curbate,ce lasa impresia de un zambet permanent si privirea ta rusinoasa care ma evita tot timpul”.Cinci luni mai tarziu m-a cerut in casatorie.Apoi ne-am mutat impreuna.
Acum scriu din biroul lui.El e la servici si eu nu merg azi la cursuri.Sunt in ultimul an la facultate.Stau in tricoul lui turcoaz cu desene aiurite mov pe care abia l-am luat de la spalat si pe care tocmai am varsat cafeaua ce s-a racit,din cauza laptelui.Uneori am impresia ca miroase ca el chiar si dupa ce masina in freaca si mototoleste pana iese si cel mai mic miros din el;chiar si dupa ce vars cafea pe el.Imi place tricoul lui,casa lui,masina lui,familia lui si…da-l naiba…Imi place si el,pana la urma.
Te iubesc.
Coldplay - Violet Hill
Asculta mai multe audio Muzica »