Vlad.

Un sarut de la Vlad



     E…tipu’ asta de care m-am ferit toata viata.O intamplare nenorocita.Un cret care e student in anul 2 la limbi straine si trece cam rar pe la cursuri.Nu de alta,da’ nu il prea incanta…Cand era mic vroia sa fie actor si sa pupe toate fetele frumoase din filme,spre adolescenta si-a dat seama ca e un tampit fara scrupule care nu e in stare de nimic si a decis sa se faca padurar.I-a trecut rapid ideea prin minte fara sa ramana fixata…si-a zis ca daca va taia copacu’ gresit,cade pe el si il omoara…si nu risca.Cand a ajuns in final la adolescenta…16 ani deja impliniti si o minte de copil hiperactiv imbolnavit de vreme…a hotarat ca el trebuie sa fie doctor,dar nici asta nu i-a iesit.Nu s-a mai razgandit pana la 19 ani cand a ajuns la facultate insa…pentru ca ai lui stiau ca sangele il sperie,i-au recomandat limbile straine.Asa a ajuns Vlad acolo.

 

20 septembrie 1998.Ora19:35

     Vlad se plimba ca nebunu’ pe aleea pe care se dadea cu skateu’ cand era mai tanar.Acum era batran.Acumulase multe informatii.Dadea sfaturi bune.Era trecut prin viata…sau…cel putin asta credea el.Pe alee,frunze galbene,frunze maro…frunze uscate.Vlad admira frunzele,admira banca verde,nevopsita de ani de zile,admira indragostitii care isi fac loc pe langa el,admira casa care abia se zarea si isi spune ca e un tampit si un misogin.De ce misogin?Pai pentru ca a alungat fiecare femeie din viata lui.Pentru el,niciuna nu era perfecta.Narcisist.Daca ar fi putut,s-ar fi casatorit cu el.Si-ar fi facut cadouri si s-ar fi sarutat.Dar din pacate pentru el,nu putea asta…fapt pentru care a stat 23 de minute pe amarata aia de alee ca sa se gandeasca cum sa faca rost de o iubita.Ajunge intr-un final acasa.Se pune in pat si se uita in tavan.Asculta cum ii bazaie tantarii la ureche si il trazneste ideea.Se apuca si cauta in vechea lui agenda.Agenda din generala.Gaseste niste nume cu niste numere pe langa si se sperie.Se gandeste ca sigur nu a scris bine numerele.Ca sigur daca va suna nu va da de acei oameni.Sau si mai bine…Daca au murit?Daca el e singurul care a ramas in viata?

 

21 septembrie 1998.Ora 09:07

     Vlad se trezeste.Ii trecuse paranoia din seara anterioara.Se imbraca,mananca si pleaca in cautare de iubita.Se plimba prin magazine de femei.Prin librarii.Prin magazine alimentare.Pe oriunde se poate.Ajunge pe aceeasi alee luminata de un felinar gata sa cada.Se apropie de bancuta verde si observa ca e ocupata.Da de mine.Se aseaza.Intram in vorba…Cum?Asta numai Vlad o stie,avand in vedere ca tacerea din jurul meu a fost rupta de o intrebare banala: Iti plac acadelele?Am pufnit in ras.A ras cu mine.Am ajuns sa ne contrazicem.Asa sunt eu.Imi place sa ma contrazic.Imi place sa demonstrez ca am dreptate desi stiu ca nu e asa de multe ori.Vorbeam despre faptul ca dragostea exista la fiecare pas.Afirmatie facuta de el.Eu il contraziceam usor.Mi-a spus intr-un final: Vin-o maine aici si iti demonstrez!Am acceptat…In fond,mi-a parut tare dragut baiatu’ chiar daca,tocmai de baietii astia draguti ma feresc.

 

22 septembrie 1998.Ora17:30

     Ajung la bancuta,unde Vlad ma astepta.Imi spune sa ma pregatesc pentru niste pasi plini de dragoste.Ne plimbam prin tot cartierul.Ne oprim la fiecare pas.De fiecare data gasea ceva ce pentru el,abstract,reprezenta dragostea.Partial ma convinsese.La ultimul pas,vroiam sa rad hilar pentru ca era o infundatura si nimic mai mult si il intreb: Dar aici Vlade?Aici unde e dragoste?...Normal ca m-am indragostit de el in momentul in care mi-a spus: Aici! si m-a sarutat.A fost un sarut frumos.Un sarut exact langa aleea aia nenorocita.Un sarut de la un cret.Un sarut de la un tip care se teme de sange.Un sarut de la Vlad.

F.A.B. - Nu ma pot opri din plans
Asculta mai multe audio Muzica »