Inceput cu trepidatii. Spectru sonor!


Am inceput simplu, fara gropi sau salturi parametrice si obligatii tehnice, in functie de scenele tripului meu. Distingeam siluete si culori ce le amestecam undeva unde se ivea orizontul. Fugeam pe linia lui cu ganduri in valize si cu visuri in cap. Inceputul meu a devenit trecut de vreme ce am realizat prezentul. Fara detalii scenice ma infundam in problemele vietii. Am cunoscut o vreme de ceata pe retina si malformatii ale sentimentelor; cat despre leziuni interne... prefer sa spun doar : hemoragie! E-o boala psihica, ce demoleaza mai rau ca Piedone, Piata Sudului. Mananca organele interne si singura speranta de iesire: vederea! Distruge populatii intregi si astfel, din prezentul meu pot privi pe geam androizi teleghidati de senatori cu masti de monstrii. Si-i vad pe toti hazardandu-se ca niste andabati spre o iluzie ce se plateste cu viata... si bani. Un fel de bomba cu efect ireversibil e pusa in terenul asta minat imens. Jocul pe care ei il joaca e atingerea idealului, miza: viata! Plini de nestiinta si cu un picior in mormant, androizii se zbat pentru o bucata de paine si un loc respectat in societatea noastra manjita cu rahat. Un fel de spectru sonor plin de mixuri de vibratii induce androizii in erori. Muzica le curata retinele si le sparge castile. Mai sunt nebuni rapusi de monstrii care se spala cu putere, si soldati morti, pe campul de lupta, dar in Infernul in care dracii sunt teleghidati exista singurul fir spre iesire... muzica. Contempland de la geamul meu opac, din proiectia trecutului in viitor, realizez un tablou avangarde al imensului teren minat plin de orbi. N-as rade ilar daca n-as stii ca acolo le e tuturor scris sa sfarseasca, dar poate doar speranta are voie sa moara altundeva.. Si e ciudat.. Ma simt ciudat, stand aici si privind la EI. Podeaua nu mai trepideaza in acelasi ritm.. afara sunt mereu alte persoane. Timpul isi pune masca de gladiator si se lupta cu vieti nevinovate.

 

 

Sa o luam de la inceput. Am mainile pe tastatura si-n cap scenele tripului meu. Disting si combin; tastez si creez; fredonez incet o melodie... In seara asta muzica inseamna mai mult de atat..

Postări populare de pe acest blog

Vor s-aduca SFARSITU'

Desi se stie inceputul fiecarui om, sfarsitul e imposibil de aflat. De asta spun ca nu e pomenit si mi se pare total logic. La ce bun sa stii cand mori? Probabil n-ai face decat sa-ti jelesti fiecare zi pana cand nu va mai fi niciuna. Nu-s importante teoriile in viata si nu e important sa gandesti excesiv la ceea ce oricum se va intampla - sfarsitul. Existente in viata, sunt multe si peste tot dar trairi, doar oamenii care se bucura fara sa bage sfarsitul in discutie, le au. Le place sa va bage in stari de panica, si stiu ca sunteti usor de manipulat (nu includem exceptiile) - de aia va implanteaza in creier bullshituri gen " 2012 = sfarsit ". Probabil acesti EI care nu dorm noaptea, cauta in cele mai adanci portale ale acestei lumi si il vad pe Iuda cu o sulita in mana; sau cauta intr-un portal numit google si-l vad pe Obama, Antichrist. E treaba voastra cum va impartiti ideile si cum va recastigati pierzaniile, dar in opinia mea, existenta e doar o cauza pierduta. Daca Freu
Citiți mai multe

Strada Corbeni

În Cartierul Armenesc, pe strada Corbeni, chiar la demisolul unui bloc care mirosea a vechi, aripi de molii rupte și rotogoale de fum locuia arhitectul cerului. Demisolul era reprezentat sub forma unei garsoniere generoase, nemobilată însă cu nimic mai mult afară de un pat grandios cu așternuturi albe, ghemuite, o țeavă atârnată ingenios de tavan pe orizontală, care servea drept spațiu pentru depozitarea hainelor și un teanc de borcane goale, ori pline ochi cu apă îmbâcsită de culori în ulei sau diluant. Geamurile neașteptat de mari pentru un demisol prezentau fiecare câte un pervaz lat, adânc, plin cu mormane de foi schițate, goale sau sfâșiate de nervi și oboseala nopții. Un singur scaun părea că se află într-o completă surzenie în tot acel răcnet tulburat de galbenul soarelui. N-am înțeles decât către final liniștea scaunului, care amuțit de toată splendoarea apusului, privea la mâinile arhitectului care cobora soarele din ce în ce mai jos, pe după blocuri.  Doar foile și patul
Citiți mai multe

EU..scriu.

Eu scriu despre filosofi si punkisti, despre monstrii si junkisti. Davisti, nebuni, oameni de cultura. Regizori, actori, anarhie, cenzura! Scriu despre ceea ce s-a mai scris dar nu s-a actualizat. Despre-un taifun in miezul verii, cearceaful mototolit din pat ca dovada a placerii, despre... ceea ce EI numesc reguli bine definite, tutoriale, melodii, versuri obosite... Eu scriu despre cultura, despre critici, cronicari si indecisi. Despre viata, despre moarte, parfumuri fine, nimic concis...scriu! Si scriu si despre tineri, sau despre ’89...eu scriu si despre tine, si despre ce va place voua.. Dar scriu si, nu imi e teama de critici, de respins... Am tinut sa-nvat ca un soldat nu moare-nvins. Si pictez A4 cum picteaza grafferii peretii... culeg informatia si-o prelucrez cum modeleaza cuvintele, poetii.. Scriu despre cei ce stiu printre randuri sa citeasca, articole, poezii si niciodata proza proasta...Scriu, autobiografii cu personaje fictive, psihologie inversa sau ganduri abrazive...
Citiți mai multe