Bianca P.

Nu ştiu dacă AZI, putea fi mai rău. ...dar e octombrie din nou.

Geam larg deschis, Inferioritate, umbră, gri. Un pahar de vin, convoi şi nori de plumb, De-afară vine-un urlet. Un măr negru otrăvit de viaţă, Vânt senil, cameră goală. Cafeaua dă în foc. Dimineaţă.

Nu ştiu dacă ceea ce este în jurul meu se numeşte real infinit, sau cale infinită spre real. Pentru că peste tot se vorbeşte de libertate şi de condiţiile dobândirii acesteia, îmi dau seama că nimic din ceea ce trăiesc nu poate fi definit ca solitudine, căci sunt lanţuri ce ne leagă, şi ce se leagă la rândul lor de orice. Sunt lanţuri de interese cu zale atât de bine sudate, încât nici deceniile trecute peste ele nu le-au separat. Sau lanţuri de iubiri. Unele cu zale lipsă şi unele cu zale demente devenite aproape una. Şi sunt lanţuri colorate sau întinse până la un maxim despre care în general se vorbeşte, dar rar se dovedeşte; sau sunt lanţuri integre, sobre, pline de etică. Unele sunt pline de notorietate, dar printre ele se întrezăresc atât de multe cuie şi nituri, încât se pierd de orice demnitate. Sunt lanţuri care te distrug şi mănâncă din interiorul tău încet; provoacă răni letale, cicatrici uriaşe...devenite uscate în cele din urmă. Şi uneori apar lanţuri care te transformă şi...

E plin de notorietate. Noi suntem plini de noi insine. Unii ar spune ca lumea este divizata, dar sub acelasi cer, lumea e o singura bucata compusa din parti, particele si cusuta cu petece in non-culori. Ceea ce oamenii numesc „stima” , realitatea o traduce prin „ipocrizie” . Exista vorbe, discutii, proverbe, dar mai presus – sentimente. De ce suntem creati sa nu ne putem bucura cu adevarat decat pentru noi? Suntem inconjurati de chipuri si aparent, iubire. In esenta suntem exact cum ne-am nascut – singuri si plini de intrebari. Nimeni nu vede dincolo de limitele noastre, dar putini se intreaba unde sunt ele de fapt. E plin de nihilism si de situatii complicate. Fiecare minte devine lume pentru univers , fiecare univers devine spatiu pentru minte . Suntem obisnuiti sa consideram diversitatea formelor, ca fiind compatibila cu o origine comuna in unitate. Vointa de putere este doar forma primitiva a pasiunilor. Toate celelalte pasiuni nu sunt decat transformarea acestei vointe. Totul ...

Despre anotimpuri nu pot spune decat ca sunt o usoara astenie. Se intampla sa vina ziua in care vrei sa-ti iei cele mai putine haine si cei mai putini bani si sa pleci. Oriunde.   Se intampla poate sa fie frig sau sa fie vara; sa fie noapte sau sa crape cerul de zi. Se intampla uneori sa vrei sa fugi departe de lumea ta, sa te integrezi in alta lume. Se intampla sa poposesti la margine de autostrada cu ochii inundati de soare. Sa adormi ghemuit pe scaunul din fata si sa te trezesti singur din vis, cu o autostrada in fata. Sa gonesti noaptea cand tot frigul se lasa in jurul tau sau sa te pierzi printr-o ploaie de stele. Se intampla uneori… Sa mergi pe strada si drumul sa-ti fie atat de cunoscut in pasi, dar atat de strain in sentimente – sa fi trecut in urma ta atatia oameni si sa fi imprimat ganduri, tristeti, amintiri. Se intampla sa te trezesti dimineata cu o frica retorica in interior si sa nu intelegi de ce; sa fi nostalgic si sa mergi pe linia de plutire.   Se intampla une...

Caravana Filmelor TIFF poposeste la Ramnicu Valcea , intervalul este 3 - 5 august , proiectiile vor avea loc la Cinema Ostroveni (cate 3 filme pe zi) . DOAR 5 LEI -> Enjoy! :D

N-am calatorit inca pe-atat de mult pe cat as fi vrut, si desi o parte din mine inca e insetata de restul, cealalta simte uneori ca le-a vazut pe toate, mai putin un loc. Lumea noastra e mare, universul...infinit. Poate intr-adevar exista viata si altundeva si poate intr-adevar EI se lupta sa o gaseasca...Noi cautam in infinit. In noi, cine cauta? Credeam ca inteleg structura omului; credeam ca in esenta toti suntem facuti dupa acelasi tipar, dar avem aspiratii diferite. De fapt, toti aspiram spre cunoastere, nu conteaza de ce gen. Cautam in pietre, in ghetari, in lava, in pamant..Cautam si exploram cele mai negre adancimi ale marii si cele mai indepartate comete. Suntem intr-o parte si in alta a lumii, toti legati sub un singur cer. Ne pierdem noptile in paginile cartilor cu ochii insangerati de dorinta somnului si cu mainile tremurande dupa cafea. Cautam informatia acolo unde consideram ca nimeni n-a ajuns vreodata...dar cu siguranta multi au fost inainte de noi. Urcam pe un piedesta...