Am revenit

   N-am mai scris de mult,asa e...si nu dau vina pe nimic.Nimic nu m-a impiedicat.Timp am avut destul.L-am irosit.

S-au intamplat multe,printre care si o luna plina de porcarii siropoase naive ale unor copii.Porcarii care de altfel,imi plac.S-au schimbat multe...poate nu in bine,poate nu in rau,dar s-au schimbat.Cum se schimba vremea,asa s-au schimbat si lucrurile,sentimentele...Ma gandesc mereu ca primavara va veni iar,chiar daca uneori...intarzie sa apara.Mi-a fost asa un dor sa scriu.Simt nevoia sa scriu acum,mai mult ca niciodata.Am o gramada de sentimente si de ganduri adunate in mine si le inec pe toate in gustul dulce al prajiturii.Dulce ironie.Nu mai tin minte de cand nu am postat.Vroiam sa postez aseara,dar nu imi mai aminteam parola pe care brusc (mai exact cand faceam dus) mi-am amintit-o.Viata asta,are uneori niste intorsaturi ciudate:))...Asa e,nu e dreapta..E stramba si trebuie sa te adaptezi...Sa te strambi si tu ca ea,dupa ea,sau mai usor: la ea.

Ma gandesc totusi,ca daca viata ar fi exact cum vrem noi sa fie,ne-am plictisi mult prea repede.Nimic spontan,nimic iesit din comun,nimic rau...Toate bune si frumoase.In ultimu' timp am zambit o groaza.Am ajutat cand am putut,lucru care da,m-a facut sa zambesc si sa ma simt bine.E frumos sa ajuti.Plus ca,ma bucur de fericirile altora.O fac probabil in felul meu,si poate nimeni nu isi da seama,dar ma bucur.Ma bucur sa vad ca oamenii se bucura si pot imparti bucuria.

"Impart bucati de bucurie.Free happiness."

Acum cateva zile am vazut un mosulet pe o banca.Banca din fata blocului meu (banca pe care am destule amintiri;banca pe care daca stau,imi trec prin minte o gramada de cuvinte si o gramada de filme de scurt metraj).Da.Statea acolo,ingandurat...melancolic si privea oamenii.I-a zambit un copilas.Un copilas pe care il tragea mama de mana (probabil se grabeau).Era grasut si roz in obraji;avea ochi mari,intrebatori si un zambet inocent,de toata frumusetea.Era un zambet molipsitor.Atat de molipsitor incat si mosuletul a zambit,toti au zambit si...era doar un copil.E atat de frumos sa vezi ca oamenii inca mai reactioneaza la gesturile astea simple.Sunt lucruri marunte care fac lumea mare.Lucruri marunte pe care numai oamenii care vor,le pot vedea.

Si aberez din nou.Imi place.Scriu din toata inima.Impart cu voi toate sentimentele mele.

Mi-a amortit picioru'.Iar.Iar stau pe el,de parca n-as stii ca daca stau pe el amorteste.Ah...poate pana la 20 si ceva de ani,o sa ma invat minte.Orasul asta s-a umplut de oameni.Rasar,ca ciupercile.Azi e pustiu,maine e Hollywood.Si totusi,tot fad ramane.Tot ce se intampla-i judecat de un arbitru.

Dramele sunt niste acte pe-o scena demonica.

Ma simt bine,mult mai bine..m-am descarcat.Probabil o sa ma uit la un film in seara asta.Nu stiu ce film,dar vreau sa vad unul.Ma uit pe geam.Intuneric si luminite care stau aprinse pana dimineata si nu lumineaza prea mult.In fata blocului,un felinar care palpaie.Trebuie sa schimbe cineva becul ala din nou.Se arde repede.Probabil trebuie cumparat unul mai bun,sau...n-ar trebui lasat aprins toata noaptea...Oricum oamenii dorm.

Nu stiu cine va citi ce am scris eu aici,dar daca citesti,multumesc>:D<:)

Noapte buna:)



Bitza - Tanar cat mai tarziu
Asculta mai multe audio Muzica »


Postări populare de pe acest blog

Vor s-aduca SFARSITU'

Strada Corbeni

EU..scriu.