Himeric.

               Eram hiper tensionata ieri cand am mototolit patura sub mine prin pat. Ieri, de fapt, noaptea trecuta. Obisnuiesc sa dorm cu geamul deschis cand e primavara, chiar daca afara nu-i prea cald, in camera e sufocant. Mi-a fost frig ieri, dar blasfemie: tremuram! Am inchis ochii de circa 30 de ori, la 31 am intrat intr-o lume izbitoare. Eram noi doi pe o faleza, rupti amandoi. Tu aveai ochii mici, eu rosii si mirati de oameni. Vedeam sentimentele din tine, dar erau toate tranzitorii, efemere. Te urcasei pe o bucata de piatra, sub noi, era marea... Eram amandoi capitani pe vasul nostru mic, care era mai degraba o caravela. Si panzele erau 3 frunze. Paienjeni si buburuze ne erau ajutoare, si soarele era ghid. Valurile marii erau sonate si in ansamblu cu vantul turbat ne sopteau sonete de la Shakespeare si Minulescu. Versurile ratacite prin REALITATEA noastra ne izbeau acum in fata. Oameni tristi ne faceau cu mana de pe mal, dar malul era departe si ei la fel. In bratele marii eram pierduti noi doi, de mana pe caravela noastra. Zambeam necontenit si spargeam valurile cu vorbe. Mi-ai spus ca ti-e cald si soarele s-a suparat. Cerul s-a patat cu nori mari si a inceput furtuna. Aceeasi noi eram pierduti in furtuna. Ne-a inghitit marea involburata pe amandoi si ne-a scuipat departe, pe un mal. Acolo nu aveam faleza si nici caravela. Acolo eram noi doi in pat. Tu, dormind linistit ca un copil obosit dupa 4 ore de sotron si v-ati ascuns!, iar eu trezita-n miez de noapte cu cearceaful pe jumatate de saltea si cu patura pe jos. In visul meu de 5 minute am fost amandoi capitanii marii. In REALITATEA mea nedefinita, am fost amandoi simpli straini ce s-au cunoscut la mare, dar in REALITATEA noastra, suntem NOI si marea e iubire...Caravela a inghitit-o apa, noi suntem inca aici!