Inca un zambet, tot eu


   
     
Traiam printre particule de praf si atomi care aveau sa se transforme in CINEVA, ani buni, mai tarziu. Eram speriata la gandul ca intr-o zi o sa ma trezesc in fata realitatii in care oricum traiam. Visam si aveam visuri. Nu le-am implinit. Nu pe toate. Imi doream printre cele mai banale si frenetice lucruri si atarnam ate de primavara ( martisoare, for God's Sake )  in cei mai inmuguriti copaci. Zambeam in fata fiecarei zi si desenam cu crete pe bucati de asfalt. Ingropam amintiri in cutii de napolitane si ma bucuram la orice lucru derizoriu. Aveam club sub scara vecina a blocului meu. Citeam printre cele mai nepotrivite paragrafe ale celor mai nepotrivite carti si nu intelegeam. Acumulam cat mai multe cunostinte inutile pe care inca le tin minte si le povestesc, ca sa-i enervez si pe altii. Ranjeam sfios cand greseam sau boceam cateva minute ( depindea de situatie ). Dadeam ture blocului, pana sa descopar alta parte a orasului, asa-zisul " centru ". Ma jucam cu nisip si-mi juleam genunchii-n pietrele ascutite din spatele blocului. Aveam prietenii mei de la scara cu care-mi planuiam bucati de copilarie si langa care visam. Incercam sa-nteleg mecanismul bicicletei. Nu eram retorica, fiindca m-am nascut cu alergie la prostie si prosti ( si la anumite alimente, dar nu ma afecteaza asa tare ). Adunam stele in palma mea mica si le lipeam in gand. Adormeam cu ele si-n serile senine le dadeam diferite forme. Pictam pereti cu schite scoase dintr-o minte de copil, anoste. Eram copilul imbracat larg, in culori delirante, cu ciocolata pe fata, fara servetele-n buzunar. Acum sunt copilul lipsit de griji aparent si cu servetele-n geanta. Inca adun stele-n palma si inca pictez schite, dar pe foi. Inca visez, dar nu cu prietenii de la scara..Nostalgica copilarie.. mi-e atat de dor!
   
    
     
Singurul Paradis, pierdut.

Postări populare de pe acest blog

Vor s-aduca SFARSITU'

Desi se stie inceputul fiecarui om, sfarsitul e imposibil de aflat. De asta spun ca nu e pomenit si mi se pare total logic. La ce bun sa stii cand mori? Probabil n-ai face decat sa-ti jelesti fiecare zi pana cand nu va mai fi niciuna. Nu-s importante teoriile in viata si nu e important sa gandesti excesiv la ceea ce oricum se va intampla - sfarsitul. Existente in viata, sunt multe si peste tot dar trairi, doar oamenii care se bucura fara sa bage sfarsitul in discutie, le au. Le place sa va bage in stari de panica, si stiu ca sunteti usor de manipulat (nu includem exceptiile) - de aia va implanteaza in creier bullshituri gen " 2012 = sfarsit ". Probabil acesti EI care nu dorm noaptea, cauta in cele mai adanci portale ale acestei lumi si il vad pe Iuda cu o sulita in mana; sau cauta intr-un portal numit google si-l vad pe Obama, Antichrist. E treaba voastra cum va impartiti ideile si cum va recastigati pierzaniile, dar in opinia mea, existenta e doar o cauza pierduta. Daca Freu
Citiți mai multe

Strada Corbeni

În Cartierul Armenesc, pe strada Corbeni, chiar la demisolul unui bloc care mirosea a vechi, aripi de molii rupte și rotogoale de fum locuia arhitectul cerului. Demisolul era reprezentat sub forma unei garsoniere generoase, nemobilată însă cu nimic mai mult afară de un pat grandios cu așternuturi albe, ghemuite, o țeavă atârnată ingenios de tavan pe orizontală, care servea drept spațiu pentru depozitarea hainelor și un teanc de borcane goale, ori pline ochi cu apă îmbâcsită de culori în ulei sau diluant. Geamurile neașteptat de mari pentru un demisol prezentau fiecare câte un pervaz lat, adânc, plin cu mormane de foi schițate, goale sau sfâșiate de nervi și oboseala nopții. Un singur scaun părea că se află într-o completă surzenie în tot acel răcnet tulburat de galbenul soarelui. N-am înțeles decât către final liniștea scaunului, care amuțit de toată splendoarea apusului, privea la mâinile arhitectului care cobora soarele din ce în ce mai jos, pe după blocuri.  Doar foile și patul
Citiți mai multe

EU..scriu.

Eu scriu despre filosofi si punkisti, despre monstrii si junkisti. Davisti, nebuni, oameni de cultura. Regizori, actori, anarhie, cenzura! Scriu despre ceea ce s-a mai scris dar nu s-a actualizat. Despre-un taifun in miezul verii, cearceaful mototolit din pat ca dovada a placerii, despre... ceea ce EI numesc reguli bine definite, tutoriale, melodii, versuri obosite... Eu scriu despre cultura, despre critici, cronicari si indecisi. Despre viata, despre moarte, parfumuri fine, nimic concis...scriu! Si scriu si despre tineri, sau despre ’89...eu scriu si despre tine, si despre ce va place voua.. Dar scriu si, nu imi e teama de critici, de respins... Am tinut sa-nvat ca un soldat nu moare-nvins. Si pictez A4 cum picteaza grafferii peretii... culeg informatia si-o prelucrez cum modeleaza cuvintele, poetii.. Scriu despre cei ce stiu printre randuri sa citeasca, articole, poezii si niciodata proza proasta...Scriu, autobiografii cu personaje fictive, psihologie inversa sau ganduri abrazive...
Citiți mai multe