Asta-i o lume de papusi cu sfori.


Am inceput sa cred in nebunia lumii, si practic am ajuns sa o vad ca pe o doctrina. Zbuciumul intrebarilor intr-o societate lamentabila ca aceasta nu isi are rostul, ecoul lor insa, DA! Tot timpul am sustinut ca insistenta, in anumite cazuri este buna si da, mi-am dovedit mie ca este asa ( nu intelegeti ca sfidez proverbul: Tacerea este de aur. ) Am citit zilele trecute un articol pe un blog si m-a inspirat, dar n-am stiut cum sa fac vizibila inspiratia mea. Se referea la una dintre cele mai scurte si complexe intrebari ale acestei nebunii: De ce?

- cere un raspuns

- are un scop

- stie ca cineva ar trebui sa fie menit sa raspunda

- nu are o limita de raspuns la fel cum nu are nici o limita de intrebare

Si este practic, de asemenea la fel de enervanta. Dar mi s-a parut interesant, si de aici am ajuns la insistenta. Nu e neaparat vorba despre astea, dar mintea mea debiteaza si da in tot felul de gropi ( nu ca necrofilii ) sau in tot felul de izvoare ale cunoasterii, paradoxale. Am realizat ceva lucruri zilele astea, si anume ca suntem scalvii propriului sistem.. propriului sistem ales de noi. Ni se vand iluzii, si am perfecta dreptate. EI ar spune ca se dau gratis, dar nu-s nicidecum ca aerul. Platim pentru intregul haos care ne darama. Unii muncesc 8 ore pe zi ca sa plateasca bugetarii, si plus, li se mai taie si din salariu mai nou. Ni se vinde iluzia de libertate, dar singura libertate pe care o tinem in maini si de care profitam este ziarul de la chiosc. N-a mai incercat nimeni sa ajunga cu adevarat la ea, sau cei ce au incercat clar nu au facut-o aici...

Si e trist, chiar daca Mircea Badea spune ca trist a devenit un termen mult prea general, folosit inutil... E trist, si asta e total vizibil!

Postări populare de pe acest blog

Vor s-aduca SFARSITU'

Desi se stie inceputul fiecarui om, sfarsitul e imposibil de aflat. De asta spun ca nu e pomenit si mi se pare total logic. La ce bun sa stii cand mori? Probabil n-ai face decat sa-ti jelesti fiecare zi pana cand nu va mai fi niciuna. Nu-s importante teoriile in viata si nu e important sa gandesti excesiv la ceea ce oricum se va intampla - sfarsitul. Existente in viata, sunt multe si peste tot dar trairi, doar oamenii care se bucura fara sa bage sfarsitul in discutie, le au. Le place sa va bage in stari de panica, si stiu ca sunteti usor de manipulat (nu includem exceptiile) - de aia va implanteaza in creier bullshituri gen " 2012 = sfarsit ". Probabil acesti EI care nu dorm noaptea, cauta in cele mai adanci portale ale acestei lumi si il vad pe Iuda cu o sulita in mana; sau cauta intr-un portal numit google si-l vad pe Obama, Antichrist. E treaba voastra cum va impartiti ideile si cum va recastigati pierzaniile, dar in opinia mea, existenta e doar o cauza pierduta. Daca Freu
Citiți mai multe

Strada Corbeni

În Cartierul Armenesc, pe strada Corbeni, chiar la demisolul unui bloc care mirosea a vechi, aripi de molii rupte și rotogoale de fum locuia arhitectul cerului. Demisolul era reprezentat sub forma unei garsoniere generoase, nemobilată însă cu nimic mai mult afară de un pat grandios cu așternuturi albe, ghemuite, o țeavă atârnată ingenios de tavan pe orizontală, care servea drept spațiu pentru depozitarea hainelor și un teanc de borcane goale, ori pline ochi cu apă îmbâcsită de culori în ulei sau diluant. Geamurile neașteptat de mari pentru un demisol prezentau fiecare câte un pervaz lat, adânc, plin cu mormane de foi schițate, goale sau sfâșiate de nervi și oboseala nopții. Un singur scaun părea că se află într-o completă surzenie în tot acel răcnet tulburat de galbenul soarelui. N-am înțeles decât către final liniștea scaunului, care amuțit de toată splendoarea apusului, privea la mâinile arhitectului care cobora soarele din ce în ce mai jos, pe după blocuri.  Doar foile și patul
Citiți mai multe

EU..scriu.

Eu scriu despre filosofi si punkisti, despre monstrii si junkisti. Davisti, nebuni, oameni de cultura. Regizori, actori, anarhie, cenzura! Scriu despre ceea ce s-a mai scris dar nu s-a actualizat. Despre-un taifun in miezul verii, cearceaful mototolit din pat ca dovada a placerii, despre... ceea ce EI numesc reguli bine definite, tutoriale, melodii, versuri obosite... Eu scriu despre cultura, despre critici, cronicari si indecisi. Despre viata, despre moarte, parfumuri fine, nimic concis...scriu! Si scriu si despre tineri, sau despre ’89...eu scriu si despre tine, si despre ce va place voua.. Dar scriu si, nu imi e teama de critici, de respins... Am tinut sa-nvat ca un soldat nu moare-nvins. Si pictez A4 cum picteaza grafferii peretii... culeg informatia si-o prelucrez cum modeleaza cuvintele, poetii.. Scriu despre cei ce stiu printre randuri sa citeasca, articole, poezii si niciodata proza proasta...Scriu, autobiografii cu personaje fictive, psihologie inversa sau ganduri abrazive...
Citiți mai multe