<-back

Cred ca a avut loc o decadere a blogului aici, sau a postarilor mai degraba - declin.

N-am mai scris si nu ma scuz. Am pus de multe ori mana pe taste si de multe ori mana pe pix, am scris poezii insa. Nu le postez, nu vreau. Mi-era dor de blog, de domeniul meu. Aici e un erotism al ideilor, o imbinare perversa a lor; o nebunie...E lumea pe care o traiesc, din care provin, un mediu balzacian, trait la o intensitate maxima. Prea multe evenimente nu s-au intamplat, dar socotind in masura lumii mele, ar fi o gramada care nu poate fi insirata nici in 3 bloguri. Eu iubesc, si iubind, imi dau seama ca lumea, desi violenta, are cate-un loc pentru oricine. Iubesc ce-i in jur, il iubesc pe EL si iubesc "Castelul" lui Kafka; iubesc ca strada pe care merg spre casa e plina de oameni mereu si ca o sa vina iarna. Iubesc gandul ca o sa iubesc si de Craciun - dorinta pe care o am de atatia ani. Dar e totusi o iubire avara, individualista, caci nu ma invata sa profit de ea mereu..o posed, dar ea ma domina. 

Ce-ar fi lumea mea fara tot ce am acum? Niciodata nu mi-a fost teama c-am sa pierd, dar am facut-o...nu regret si deci, sa fie oare un gest inuman? Am cladit un intreg imperiu in lumea mea, nu pot descrie, nu pot. Sunt prea multe cuvinte si prea multe sulite; prea multe scuturi si prea multe tancuri; prea multe drumuri si prea multe teluri...Poate prea multe din tot, dar prea putin din fiecare... o medie, un echilibru. Lumea mea e o erezie. E un amalgam si il traiesc din orice punct as fi, oricum l-as percepe, il traiesc si-i mult mai frumos acum, cand stiu ce-i cu iubirea! 

Postări populare de pe acest blog

Vor s-aduca SFARSITU'

Desi se stie inceputul fiecarui om, sfarsitul e imposibil de aflat. De asta spun ca nu e pomenit si mi se pare total logic. La ce bun sa stii cand mori? Probabil n-ai face decat sa-ti jelesti fiecare zi pana cand nu va mai fi niciuna. Nu-s importante teoriile in viata si nu e important sa gandesti excesiv la ceea ce oricum se va intampla - sfarsitul. Existente in viata, sunt multe si peste tot dar trairi, doar oamenii care se bucura fara sa bage sfarsitul in discutie, le au. Le place sa va bage in stari de panica, si stiu ca sunteti usor de manipulat (nu includem exceptiile) - de aia va implanteaza in creier bullshituri gen " 2012 = sfarsit ". Probabil acesti EI care nu dorm noaptea, cauta in cele mai adanci portale ale acestei lumi si il vad pe Iuda cu o sulita in mana; sau cauta intr-un portal numit google si-l vad pe Obama, Antichrist. E treaba voastra cum va impartiti ideile si cum va recastigati pierzaniile, dar in opinia mea, existenta e doar o cauza pierduta. Daca Freu
Citiți mai multe

Strada Corbeni

În Cartierul Armenesc, pe strada Corbeni, chiar la demisolul unui bloc care mirosea a vechi, aripi de molii rupte și rotogoale de fum locuia arhitectul cerului. Demisolul era reprezentat sub forma unei garsoniere generoase, nemobilată însă cu nimic mai mult afară de un pat grandios cu așternuturi albe, ghemuite, o țeavă atârnată ingenios de tavan pe orizontală, care servea drept spațiu pentru depozitarea hainelor și un teanc de borcane goale, ori pline ochi cu apă îmbâcsită de culori în ulei sau diluant. Geamurile neașteptat de mari pentru un demisol prezentau fiecare câte un pervaz lat, adânc, plin cu mormane de foi schițate, goale sau sfâșiate de nervi și oboseala nopții. Un singur scaun părea că se află într-o completă surzenie în tot acel răcnet tulburat de galbenul soarelui. N-am înțeles decât către final liniștea scaunului, care amuțit de toată splendoarea apusului, privea la mâinile arhitectului care cobora soarele din ce în ce mai jos, pe după blocuri.  Doar foile și patul
Citiți mai multe

EU..scriu.

Eu scriu despre filosofi si punkisti, despre monstrii si junkisti. Davisti, nebuni, oameni de cultura. Regizori, actori, anarhie, cenzura! Scriu despre ceea ce s-a mai scris dar nu s-a actualizat. Despre-un taifun in miezul verii, cearceaful mototolit din pat ca dovada a placerii, despre... ceea ce EI numesc reguli bine definite, tutoriale, melodii, versuri obosite... Eu scriu despre cultura, despre critici, cronicari si indecisi. Despre viata, despre moarte, parfumuri fine, nimic concis...scriu! Si scriu si despre tineri, sau despre ’89...eu scriu si despre tine, si despre ce va place voua.. Dar scriu si, nu imi e teama de critici, de respins... Am tinut sa-nvat ca un soldat nu moare-nvins. Si pictez A4 cum picteaza grafferii peretii... culeg informatia si-o prelucrez cum modeleaza cuvintele, poetii.. Scriu despre cei ce stiu printre randuri sa citeasca, articole, poezii si niciodata proza proasta...Scriu, autobiografii cu personaje fictive, psihologie inversa sau ganduri abrazive...
Citiți mai multe