Dup-atata vreme..



Uneori vreau sa plec si uneori vreau sa stau. Uneori vreau sa plec si sa stau in acelasi timp; sa nu stiu ceea ce stiu, cat stiu, fiindca as muri mai fericita. A cunoaste nu inseamna a fii fericit. Cand am invatat ca n-are rost sa ma complic, am invatat si ca cel mai bine te exprimi in scris, cand n-ai retineri de niciun fel (poate-i doar un caz de particularitate – al meu). Nu-i lumea gri de afara de vina si nici amosfera-n care nu poti sa respiri, dar un lucru e sigur, sunt apatica, si a trecut ceva timp asa...

Si-au trecut ceva zile cu evident, ceva nopti. Pentru prima oara dupa multa vreme am dormit cu capul sub perna; am uitat muzica, am uitat versurile. Pentru prima oara dupa multa vreme m-am uitat pe mine..blocata undeva intr-o oglinda de prin casa probabil, acolo cu zambetul meu..aici, cu nu-stiu-al-cui zambet. Pentru prima oara dupa atata timp am detestat ideea de dimineata..Oricum nu imi placea, dar nu refulam ca un vampir. Pentru prima oara dupa atata vreme am simtit un junghi in interior, dar n-atingea nimic...era ratacit prin gol. Nu-s dramatisme si nici scene proaste rupte din piese de doi bani, dar nici toate motivele din lume nu cred ca m-ar putea aduce unde ajung de atatea zile, numai cand e seara. Ce magie proasta are seara! E o arta sadica si dementa care-ti tortureaza fiecare neuron, fiecare nerv...toate simturile. Doar seara se amplifica durerile, fie de masea, fie mentale.. si cu toate astea am iubit-o mai mult ca dimineata, mereu. Noaptea-i linistita...noaptea doarme orasul si ma uit la el de la geam... dar ochii mei nu-l cuprind pe tot si chiar si asa bucata mea de noapte-i minunata. Si dupa atata vreme-i iarna, si dup-atata veme-i frig...si pentru prima oara dupa vremea asta nenorocita, am simtit o unda de singuratate...iar..

E doar o pasa. O sa ma trezesc in weekend si n-o sa mai fie asa.

Postări populare de pe acest blog

Vor s-aduca SFARSITU'

Desi se stie inceputul fiecarui om, sfarsitul e imposibil de aflat. De asta spun ca nu e pomenit si mi se pare total logic. La ce bun sa stii cand mori? Probabil n-ai face decat sa-ti jelesti fiecare zi pana cand nu va mai fi niciuna. Nu-s importante teoriile in viata si nu e important sa gandesti excesiv la ceea ce oricum se va intampla - sfarsitul. Existente in viata, sunt multe si peste tot dar trairi, doar oamenii care se bucura fara sa bage sfarsitul in discutie, le au. Le place sa va bage in stari de panica, si stiu ca sunteti usor de manipulat (nu includem exceptiile) - de aia va implanteaza in creier bullshituri gen " 2012 = sfarsit ". Probabil acesti EI care nu dorm noaptea, cauta in cele mai adanci portale ale acestei lumi si il vad pe Iuda cu o sulita in mana; sau cauta intr-un portal numit google si-l vad pe Obama, Antichrist. E treaba voastra cum va impartiti ideile si cum va recastigati pierzaniile, dar in opinia mea, existenta e doar o cauza pierduta. Daca Freu
Citiți mai multe

Strada Corbeni

În Cartierul Armenesc, pe strada Corbeni, chiar la demisolul unui bloc care mirosea a vechi, aripi de molii rupte și rotogoale de fum locuia arhitectul cerului. Demisolul era reprezentat sub forma unei garsoniere generoase, nemobilată însă cu nimic mai mult afară de un pat grandios cu așternuturi albe, ghemuite, o țeavă atârnată ingenios de tavan pe orizontală, care servea drept spațiu pentru depozitarea hainelor și un teanc de borcane goale, ori pline ochi cu apă îmbâcsită de culori în ulei sau diluant. Geamurile neașteptat de mari pentru un demisol prezentau fiecare câte un pervaz lat, adânc, plin cu mormane de foi schițate, goale sau sfâșiate de nervi și oboseala nopții. Un singur scaun părea că se află într-o completă surzenie în tot acel răcnet tulburat de galbenul soarelui. N-am înțeles decât către final liniștea scaunului, care amuțit de toată splendoarea apusului, privea la mâinile arhitectului care cobora soarele din ce în ce mai jos, pe după blocuri.  Doar foile și patul
Citiți mai multe

EU..scriu.

Eu scriu despre filosofi si punkisti, despre monstrii si junkisti. Davisti, nebuni, oameni de cultura. Regizori, actori, anarhie, cenzura! Scriu despre ceea ce s-a mai scris dar nu s-a actualizat. Despre-un taifun in miezul verii, cearceaful mototolit din pat ca dovada a placerii, despre... ceea ce EI numesc reguli bine definite, tutoriale, melodii, versuri obosite... Eu scriu despre cultura, despre critici, cronicari si indecisi. Despre viata, despre moarte, parfumuri fine, nimic concis...scriu! Si scriu si despre tineri, sau despre ’89...eu scriu si despre tine, si despre ce va place voua.. Dar scriu si, nu imi e teama de critici, de respins... Am tinut sa-nvat ca un soldat nu moare-nvins. Si pictez A4 cum picteaza grafferii peretii... culeg informatia si-o prelucrez cum modeleaza cuvintele, poetii.. Scriu despre cei ce stiu printre randuri sa citeasca, articole, poezii si niciodata proza proasta...Scriu, autobiografii cu personaje fictive, psihologie inversa sau ganduri abrazive...
Citiți mai multe