Fericirea minţii tale.


Dimineaţa minţii mele e-nvelită în crini de piatră. De la nord până spre ape, până-n sud, în depărtare, bate vântul turmentat de-agonia minţii tale.

Crapă pietrele sub ochii zeilor ocrotitori. Cântă trist un barman singur la o liră-n întuneric şi din spaima nopţii triste apari tu întrebător. Însoţit de melodie, şi mirat, cu paşi grăbiţi, înspre camera pustie te îndrepţi cu-un aer trist. Uşa pare larg deschisă, dar când o atingi, pricepi.

E un fel de lume tristă şi pictată pe o pânză.

Lângă vinul sec dispare orice urmă de intrare... Dar auzi o melodie şi ghidat alergi spre ea, iar cu paşii mari, se pare, c-ai ajuns în faţa sa şi-ai văzut ce se petrece într-un colţ întunecat al bodegii asuprite de un barman viu, dar fad.
Şi în agonia minţii cauţi drumuri spre lumină, însoţit de rapsodia tristei lire ce se-clină spre umila dimineaţă. Pe o pernă te trezeşti şi cu mâinile-amorţite desluşeşti un vis al nopţii care pare pe sfârşite.

Mă bruschezi în întunericul draperiilor de mai.

Păsările cântă paşnic în beţia de cuvinte izvorâtă dintr-o minte turmentată şi obosită.
Dimineaţa minţii mele e-nvelită în crini de piatră. De la nord până spre ape, până-n sud, în depărtare, soarele puternic ţipă-n fericirea minţii tale..

Postări populare de pe acest blog

Vor s-aduca SFARSITU'

Strada Corbeni

EU..scriu.