Acasă?

Cand nimeni nu întreabă, nu se-ntreabă, nu se uită, nu uită.
Când nimeni nu vede. 

Atunci când dinspre mare vin valuri sărate şi picioarele stau fricoase pe nisip. Când se crapă cerul de dimineaţă şi zorii miros a cafea şi a nostalgie; când pozele se învechesc în ramă şi îngălbenesc cu ură feţele acum ridate; când păsările cântă de obicei dimineaţa iar dacă se opresc... ei bine, atunci ştii prea bine că frigul trebuie să vină şi să aducă cu el un cadou, un brad, un fulg, un vin fiert cu scorţişoară în cel mai îndepărtat bar de care nu te-ai plictisit încă şi o carte ale cărei pagini le-ai răsfoit până când le-ai transformat într-un alb murdar. Atunci când dormi şi capul îţi e greu de gânduri, dar taci. Atunci ştii că vrei acasă. Când colinzi pe drumuri şi şosele infinite ale căror benzi sunt acoperite de noapte; când baţi acelaşi asfalt pavat de paşi; când muzica din căşti devine singura voce auzită şi când adrenalina îţi scade subit din vene - atunci e vremea în care vrei acasă. Dar casa nu te vrea pe tine acum..