Crăciun.

Decembrie alb, la răsărit de soare, îmi face plăcere să te ştiu aici în fiecare dimineaţă rece.

Flori  de gheaţă pe geamuri, răsfirate printre instalaţiile psihedelic colorate şi aburi de alcool din vinul puternic fiert, adânc impregnaţi în nas. Oameni de zăpadă cu morcovi degeraţi in loc de nas pe fiecare parcelă plină de zăpadă. E alb oraşul, e alb şi zgomotul din acest alb hipoclorit îmi bruiază mintea spre cele mai frumoase gânduri. Nu mai ştiu ce este frigul nici în cele mai adânci catacombe lipsite de lumină; nu mai cunosc singurătatea... oraşul e nebun şi plin de culori pe care parcă nu le disting niciodată în acelaşi fel. Colinde, tradiţii care ne oferă şansa reînvierii trecutul măcar pentru un sezon, măcar pentru o noapte în care orice legendă, orice sâmbure de adevăr sau orice mit întins de-a lungul anilor prind viaţă şi dau naştere celei mai frumoase melodii cântate printre aburi de alcool, nămeţi grei şi fum de lumânări recent stinse – Crăciunul. În colţ îşi varsă acele cel mai frumos brad luat din frigul pe care piaţa îl oferă. Cadouri răvăşite şi coji de portocale formează dulcele covor sub cetina împodobită. Beculeţele îşi reflectă dansul în geamul acum aburit. Şi e noapte, o noapte care cere cel mai adânc somn, lângă lemnele care trosnesc uşor în foc în camera care acum, este mai frumoasă ca niciodată. 

Nicu Alifantis - Te uita cum Ninge decembre mpg