Copilul din Tine.
Nu cer prea mult. Sunt lucruri la care mă gândesc la un pahar de vin, la două, la trei... uneori la toată sticla. Ştii tu, lucruri care nasc întrebări; întrebări care născocesc simţuri atunci când se crapă de ziuă şi nu mai ştii ce să faci. Şi până la urmă ce faci? Nu cer prea mult, dar pentru a putea fi fericită, îmi cer mie să fac ceea ce vreau. Şi am obosit gândindu-mă la repercusiuni, la cenzura societăţii şi la spiritul de turmă care nu se naşte odată cu noi, dar din păcate nu face altceva decât să se cultive. De ce? De ce nimeni nu îţi permite să te exprimi la nivelul la care intelectul tău a ajuns? După ani de experienţe şi imagini; idei şi foi citite, recitite; melodii şi filme analizate atât de detaliat, te trezeşti pe marginea prăpastiei cu societatea care te strânge cu o aţă. Eşti pur produsul unei imagini comerciale, al unui univers care te vrea mut, atât de mut... atât de trist, atât de singur. Şi simţi că nu eşti singur. Ştii că ai familie, ştii că ai bani şi ştii c...