Liber să..
Îmi amintesc de
pick-up-ul vechi în faţa căruia adormeam ascultând poveştile lui Ion Creangă.
Astăzi l-am ascultat pe Kafka, pe laptop.
Nu sunt sigură de
trecerea timpului, dar nici nu-l pierd gândindu-mă la el. Ceea ce mi se pare
interesant, însă, e modul de transformare al fiecărui om; faptul că ieri îl
înţelegeam pe Creangă şi faptul că azi mă regăsesc în Kafka. Este total abisal
modul în care percepe fiecare dintre noi realitatea. E abisal copilul din tine;
spaima dintr-o zi precedentă sau fericirea pe care o resimţi uneori, poate în
cele mai nepotrivite momente. Tot ceea ce ţi-e imposibil să percepi doar
printr-o simplă întrebare contribuie la tot ceea ce ochiul tău vede dintr-o
simplă clipire.
"Metamorfoză" m-a
făcut să înţeleg capacitatea cu care tu, acelaşi tu, poti cu uşurinţă deveni un
altul prins în aceleaşi vechi obiceiuri şi percepţii. Mă face să mă gândesc că
oricât de mult greşim, avem dreptul şi capacitatea de a o lua de la capăt. Nu avem
cu toate astea, capacitatea de a uita ceea ce ne-a marcat puternic. Acelaşi tu
e liber să plece în alt oraş, devenind pentru câţiva ani sau câteva zile o altă
persoană redevenind apoi tot ceea ce a fost. Acelaşi tu e liber să fugă cu un
geamantan rupt până în Las Vegas pentru două nopţi; să ajute; să ceară; să
mintă că poate să uite; să ierte; să fugă; să înfrunte şi să stea. Eşti liber
să fii mai bun, eşti îndreptăţit poate, să fii mai rău. Eşti liber să părăseşti
tot ce ai clădit pentru o singură oră de escapadă – să fii doar tu cu natura;
liber să cânţi cu toate că orice animal în durere scoate sunete mai plăcute
decât tine; liber să fii fericit. Să fii fericit? Nu e deloc utopic, deşi poate
că religia asta te învaţă – că fericirea adevărată nu există decât în braţele
lui Dumnezeu. Eşti liber să renunţi la Dumnezeu. Eşti liber să faci din tine
tot ceea ce nici măcar tu nu ţi-ai fi închipuit vreodată; liber să conduci
nebun pe autostradă în timp ce mirosul proaspăt de ploaie te invadează pe geam;
să bei o cafea în timp ce înjuri articolele din ziarul de dimineaţă; să cunoşti
necunoscutul; să respiri aer de munte; să păşeşti prin mare; să trăieşti
iubindu-te şi iubindu-i pe alţii. Tu eşti liber să fii tu, iar acolo unde Tu
devine cu adevărat Tu, se termină comparaţiile cu alţii. Nu-ţi pierde timpul
urmărindu-l cum trece. Poate că tu ai fi vrut să fii mai mult, dar timpul e
mişel şi nu îţi mai permite, odată ce strângi cu putere mâna sfârşitului.
Dar acum eşti
doar la început.