Oportunităţi, promisiuni.

Ştii, viaţa-i plină de oportunităţi care se întind de la un simplu film recomandat de un amic acum câteva seri până la o călătorie pe care nu ţi-ai fi putut-o permite niciodată; până la ocean, până dincolo de ocean; adânc ascunse-n mare sau plutind rapid prin izvoarele de munte; adânc ascunse în dune de nisip şi înapoi acasă..

De câte ori ţi-ai spus că ceea ce faci nu este bine şi cât de mult din tine ai putut corecta? Cât din tot ceea ce îţi displace ai putut ascunde şi dacă ai ascuns, atunci, de ce? Ştii că îţi vorbeam despre libertate – noţiune care implică existenţa societăţii, ceea ce pare absurd.. adică libertatea ta depinde de alţii. Fără existenţa lor, n-ai putea niciodată înţelege ce înseamnă să fi liber, căci n-ai cunoaşte niciodată durerea care te roade când eşti legat de lanţuri. Dar dacă eşti liber, atunci de ce să te ascunzi? Societatea îţi spune : NU! Este greşit! Este greşit să porţi bocanci vara; să te documentezi în legătură cu alte religii; să nu saluţi când simţi că nu e cazul; să fii un singuratic, un retras; să ţipi dacă eşti nervos şi să te enervezi repede; să ieşi complet din raţiune; să plângi neîncetat; să râzi în faţa celor mai trişti oameni; să te consumi pentru nimic... Societatea îţi spune că eşti complet eronat. Te barează, te cenzurează, practic te uită într-o cutie de stricăciuni alături de alte erori care nu fac decât să tacă. Şi te trezeşti mort după zile întregi de luptă cu tine însuţi. Pierzi în faţa ta dreptul de a fi ceea ce eşti cu adevărat. Eşti un monstru? Eşti o fiară incapabilă de iubire care tânjeşte după singurătate sau eşti doar un copil care cere raze de lumină? Nu contează cine eşti. Nu contează că eşti ambalat în cuvinte de prost gust cu un aer kitschos de care nu poţi scăpa orice ai face. Face parte din rasa noastră inumană uneori, să judecăm mai mult sau mai puţin tot ceea ce ne trece prin faţa ochilor – tot ceea ce într-un fel sau altul, ia contact cu noi. Poate că eu n-am niciun drept să scriu despre ceea ce scriu; poate că eu sunt cea mai parşivă persoană şi poate că judec uneori fără să ofer măcar posibilitatea de a cunoaşte. Poate că deşi nu am nicio urmă de răutate în mine, nimeni nu va înţelege, dat fiind faptului că nu pot exprima ceea ce cu adevărat sunt. De ce judecăm? Pentru că avem impresia că înţelegem; pentru că noi putem face mai bine sau pentru că noi am fi putut face mai corect; pentru că noi ştim să iubim cu adevărat şi pentru că ei habar nu au de iubire; pentru că noi punem cele mai corecte cuvinte în fraze; pentru că noi am citit biblioteci întregi şi ne permitem să fim deasupra; pentru că noi suntem plini de superficialitate uneori şi o gradăm atât de prost, încât avem impresia ca orice se întâmplă înafara lumii noastre este total eronat. Umplem aceeaşi cutie de erori iar şi iar greşind cumplit şi judecându-ne de fapt pe noi înşine. Învăţându-te să te accepţi pe tine însuţi, înveţi implicit să îi accepţi pe ceilalţi; să ignori greşelile din vieţile lor; să faci abstracţie de trecutul unui om şi să iubeşti prezentul aşa cum crezi că nimeni nu l-ar putea iubi vreodată. Toţi iubim, dar iubim diferit; toţi greşim şi o facem diferit; toţi criticăm.. în cele mai slabe momente ale noastre, pe care dorim sa le expunem cu o mască de glorie.

Unul din motivele pentru care am început să scriu a fost frustrarea pe mine însămi că nu pot face nimic. Eram mică şi nu simţeam că aparţin niciunui domeniu. Aşa cum judec acum, judecam şi atunci, într-o mult mai mică măsură, e drept, pentru că nu eram atât de pătrunsă de ceea ce se afla în jurul meu. Scrisul a devenit parte din mine, oricât de siropos şi ireal ar suna asta. Mă autoevaluez prin scris; mă eliberez de tot ceea ce nu mă pot elibera în decursul zilelor şi spun ceea ce nu aş putea exprima într-o banală conversaţie. Am învăţat să îmi accept defectele cu drag şi să lucrez la ele, dar tot atunci am învăţat şi că fiecare defect te face om.. fie că eşti împiedicat, fie că eşti veşnic nervos, fie că eşti  mult prea timid, aminteşte-ţi că stai ascuns sub aceeaşi mască de om şi că iubeşti, zâmbeşti şi ai oportunitatea de a trăi mai frumos decât oricine.