Bianca P.

E plin de notorietate. Noi suntem plini de noi insine. Unii ar spune ca lumea este divizata, dar sub acelasi cer, lumea e o singura bucata compusa din parti, particele si cusuta cu petece in non-culori. Ceea ce oamenii numesc „stima” , realitatea o traduce prin „ipocrizie” . Exista vorbe, discutii, proverbe, dar mai presus – sentimente. De ce suntem creati sa nu ne putem bucura cu adevarat decat pentru noi? Suntem inconjurati de chipuri si aparent, iubire. In esenta suntem exact cum ne-am nascut – singuri si plini de intrebari. Nimeni nu vede dincolo de limitele noastre, dar putini se intreaba unde sunt ele de fapt. E plin de nihilism si de situatii complicate. Fiecare minte devine lume pentru univers , fiecare univers devine spatiu pentru minte . Suntem obisnuiti sa consideram diversitatea formelor, ca fiind compatibila cu o origine comuna in unitate. Vointa de putere este doar forma primitiva a pasiunilor. Toate celelalte pasiuni nu sunt decat transformarea acestei vointe. Totul ...

Despre anotimpuri nu pot spune decat ca sunt o usoara astenie. Se intampla sa vina ziua in care vrei sa-ti iei cele mai putine haine si cei mai putini bani si sa pleci. Oriunde.   Se intampla poate sa fie frig sau sa fie vara; sa fie noapte sau sa crape cerul de zi. Se intampla uneori sa vrei sa fugi departe de lumea ta, sa te integrezi in alta lume. Se intampla sa poposesti la margine de autostrada cu ochii inundati de soare. Sa adormi ghemuit pe scaunul din fata si sa te trezesti singur din vis, cu o autostrada in fata. Sa gonesti noaptea cand tot frigul se lasa in jurul tau sau sa te pierzi printr-o ploaie de stele. Se intampla uneori… Sa mergi pe strada si drumul sa-ti fie atat de cunoscut in pasi, dar atat de strain in sentimente – sa fi trecut in urma ta atatia oameni si sa fi imprimat ganduri, tristeti, amintiri. Se intampla sa te trezesti dimineata cu o frica retorica in interior si sa nu intelegi de ce; sa fi nostalgic si sa mergi pe linia de plutire.   Se intampla une...

Caravana Filmelor TIFF poposeste la Ramnicu Valcea , intervalul este 3 - 5 august , proiectiile vor avea loc la Cinema Ostroveni (cate 3 filme pe zi) . DOAR 5 LEI -> Enjoy! :D

N-am calatorit inca pe-atat de mult pe cat as fi vrut, si desi o parte din mine inca e insetata de restul, cealalta simte uneori ca le-a vazut pe toate, mai putin un loc. Lumea noastra e mare, universul...infinit. Poate intr-adevar exista viata si altundeva si poate intr-adevar EI se lupta sa o gaseasca...Noi cautam in infinit. In noi, cine cauta? Credeam ca inteleg structura omului; credeam ca in esenta toti suntem facuti dupa acelasi tipar, dar avem aspiratii diferite. De fapt, toti aspiram spre cunoastere, nu conteaza de ce gen. Cautam in pietre, in ghetari, in lava, in pamant..Cautam si exploram cele mai negre adancimi ale marii si cele mai indepartate comete. Suntem intr-o parte si in alta a lumii, toti legati sub un singur cer. Ne pierdem noptile in paginile cartilor cu ochii insangerati de dorinta somnului si cu mainile tremurande dupa cafea. Cautam informatia acolo unde consideram ca nimeni n-a ajuns vreodata...dar cu siguranta multi au fost inainte de noi. Urcam pe un piedesta...

Nu cred că trăim ca să murim. Nu cred în Rai sau Iad, Infern sau Purgatoriu – ca Dante, dar cred că nu omul este cel superior. De-a lungul secolelor s-au creat doctrine pentru cei ca noi. Biblia susţine miracole din care s-ar fi născut credinţa, dar noi, ştim că a luat naştere din neputinţă. Pentru că nu am învăţat să dispunem de forţele pe care le avem şi pentru că evoluţia noastră a încetat, depăşirea anumitor probleme poate deveni uneori imposibilă. Forţele fizice nu ne mai ajută. Suntem singuri, mici, plini de probleme şi suferinţe şi singura speranţă ar mai fi o putere spirituală. Când am fost întrebată de rolul credinţei contemporane, am răspuns simplu şi concis – ordine. Lumea a fost creată din celule care se mişcau în ritm haotic, conform fizicii, iar haosul la rândul lui, a rămas până în prezent. Dar şi într-o lume haotică poate exista o oarecare ordine - credinţa în absolut. Sfidez Biblia într-adevăr, căci mi se pare că viaţa nu e pentru a fi spălată ci doar pentru a fi tră...

somewhere over the rainbow (that's where you'll find me)

Uneori când se crapă cerul şi apare soarele (dimineaţa), se naşte în interiorul meu un monstru cu corp de cristal şi inimă de plumb. Mănâncă din mine părţi, şi devine violent. Isterizează uneori şi rupe din mine tot ce am mai bun, zdrobeşte cu puterea lui...inima. E un monstru care devine fiinţă când încep să neg, să urăsc sau să dansez după spusele lui. El e monstrul de la geam în miez de noapte, din dulap în miez de zi....din minte, în miez de viaţă. E de-o transparenţă de-a dreptul sadică, şi poartă pe umeri păcate pe care mă obligă să le retrăiesc la infinit. Aruncă cu ele în mine – e un monstru cu corp de cristal şi suliţe pline de păcate. E un monstru ce se crapă la căldură, se ciobeşte şi se transformă în fărâme mici şi milioane. Dar uneori, când vrea să se reîntregească mă obligă să alung căldura, iar eu, în neştiinţă o fac. Nu va câştiga niciodată lupta pe care o dăm, fiindcă, deşi eu dansez după muzica lui, el are nevoie de mine să se reîntregească, iar eu îl ajut doar când d...