SOS Boromir in flacari!

Yep,Boromir in fire!

Sunt mandra de mine.Mandra de faptul ca azi,ca un om care vrea sa iasa din rutina,am decis sa nu mai trec prin centru si sa nu ma mai holbez la cocalarii care se iau de mine sau sa ascult replici obscene.Azi am stat in fata blocului unei prietene,cu ea si cu alte doua prietene,dar pentru ca ne-am hotarat sa ne plimbam putin,am ajuns in centru.Pe Ana o apucase foamea asa ca am zis sa trecem pe la Boromir (patiserie,zice Heli) si sa cumparam food.Cumpara Ana mancare,mananca...Ne mai facem noi veacul prin fata Boromirului si la un moment dat (revelatie) m-am hotarat sa ma intorc si sa ma uit tinta la cosul de gunoi care,spre surprinderea mea,emana un fum.In cos era o tigara care era inca aprinsa.Dobitocul cu tricou roz si cu inel la gat,din spatele nostru o aruncase si plecase senin sa isi termine plimbarea.Ana,a aruncat o hartie la gunoi (punctul culminant),moment in care vanzatoarele ies infuriate si una din ele,mai a dracu' incepe sa tipe la noi : "Voi nu plecati de aici pana nu stingeti focul!!!Chem politia!!!Pai ce?!Nu stiati ca sunt gaze pe aici prin zona?!!"

Disperata femeia8-|.Incercam noi sa ii explicam frumos ca...: "Tanti,nu noi...noi am aruncat o hartie,altcineva" da' ea nu..ea o tinea pe a ei: "Hai ca v-am vazut eu din magazin,am vazut cand ati aruncat-o" (pai daca tanti a vazut,cum sa te mai impotrivesti?ne-a prins si gata8-|).Bine...nu am ajuns la nimic.Tanti nebuna si a dracu' scoate sacu' de gunoi,il pune pe jos,ne injura,bolboroseste ceva si intra in magazin.O alta tanti care constientiza ca nu noi "daduseram foc" la Boromir,a stins focul si ne-a lasat sa plecam.

Ce o fi gandit femeia?Ca ne-am saturat de produsele tari din patiserie si dupa o vara intreaga ne-am gandit sa dam foc la Boromir?Stateam asa si ne amuzam pe faptul asta...La cine sa fi sunat?La politie,salvare si pompieri?Pai era si mai ironica faza urmatoare: Tatal Anei e pompier si Ana da foc la tara (ce funny sunt;;) ->vb Andei).

Si pentru ca nu ne-a ajuns faza cu Boromirul...in drum spre casa mai dam si de un chel cu iubita dupa el care ne face curci.De parca el era mai atragator fara par si cu o capra dupa el 8-|.

Concluzie finala (Mircea Badea style): Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul.

Postări populare de pe acest blog

Vor s-aduca SFARSITU'

Desi se stie inceputul fiecarui om, sfarsitul e imposibil de aflat. De asta spun ca nu e pomenit si mi se pare total logic. La ce bun sa stii cand mori? Probabil n-ai face decat sa-ti jelesti fiecare zi pana cand nu va mai fi niciuna. Nu-s importante teoriile in viata si nu e important sa gandesti excesiv la ceea ce oricum se va intampla - sfarsitul. Existente in viata, sunt multe si peste tot dar trairi, doar oamenii care se bucura fara sa bage sfarsitul in discutie, le au. Le place sa va bage in stari de panica, si stiu ca sunteti usor de manipulat (nu includem exceptiile) - de aia va implanteaza in creier bullshituri gen " 2012 = sfarsit ". Probabil acesti EI care nu dorm noaptea, cauta in cele mai adanci portale ale acestei lumi si il vad pe Iuda cu o sulita in mana; sau cauta intr-un portal numit google si-l vad pe Obama, Antichrist. E treaba voastra cum va impartiti ideile si cum va recastigati pierzaniile, dar in opinia mea, existenta e doar o cauza pierduta. Daca Freu
Citiți mai multe

Strada Corbeni

În Cartierul Armenesc, pe strada Corbeni, chiar la demisolul unui bloc care mirosea a vechi, aripi de molii rupte și rotogoale de fum locuia arhitectul cerului. Demisolul era reprezentat sub forma unei garsoniere generoase, nemobilată însă cu nimic mai mult afară de un pat grandios cu așternuturi albe, ghemuite, o țeavă atârnată ingenios de tavan pe orizontală, care servea drept spațiu pentru depozitarea hainelor și un teanc de borcane goale, ori pline ochi cu apă îmbâcsită de culori în ulei sau diluant. Geamurile neașteptat de mari pentru un demisol prezentau fiecare câte un pervaz lat, adânc, plin cu mormane de foi schițate, goale sau sfâșiate de nervi și oboseala nopții. Un singur scaun părea că se află într-o completă surzenie în tot acel răcnet tulburat de galbenul soarelui. N-am înțeles decât către final liniștea scaunului, care amuțit de toată splendoarea apusului, privea la mâinile arhitectului care cobora soarele din ce în ce mai jos, pe după blocuri.  Doar foile și patul
Citiți mai multe

EU..scriu.

Eu scriu despre filosofi si punkisti, despre monstrii si junkisti. Davisti, nebuni, oameni de cultura. Regizori, actori, anarhie, cenzura! Scriu despre ceea ce s-a mai scris dar nu s-a actualizat. Despre-un taifun in miezul verii, cearceaful mototolit din pat ca dovada a placerii, despre... ceea ce EI numesc reguli bine definite, tutoriale, melodii, versuri obosite... Eu scriu despre cultura, despre critici, cronicari si indecisi. Despre viata, despre moarte, parfumuri fine, nimic concis...scriu! Si scriu si despre tineri, sau despre ’89...eu scriu si despre tine, si despre ce va place voua.. Dar scriu si, nu imi e teama de critici, de respins... Am tinut sa-nvat ca un soldat nu moare-nvins. Si pictez A4 cum picteaza grafferii peretii... culeg informatia si-o prelucrez cum modeleaza cuvintele, poetii.. Scriu despre cei ce stiu printre randuri sa citeasca, articole, poezii si niciodata proza proasta...Scriu, autobiografii cu personaje fictive, psihologie inversa sau ganduri abrazive...
Citiți mai multe