A plecat.

Erau doua fete in spatele blocului.Vorbeau..hm,ce nu vorbeau de fapt?Vorbeau despre o groaza de lucruri,radeau,era amuzant.Plimbarea de seara fusese mai amuzanta ca niciodata,dar dupa soare vine ploaie asa ca a aparut el.Cu un ghiozdan in spate si cu aceleasi haine largi.Privirea si gandurile erau pierdute in van,dar el era prezent.Le-a spus sa aibe grija de ele si sa fie fericite in continuare,apoi,a plecat.A stat in jur de cateva minute langa o scoala,unde parea ca asteapta pe cineva.Agitat,nervos,s-a intors la fetele care inca radeau.Nu se gandisera la ceva rau,credeau ca pur si simplu face o plimbare/pleaca la tara/merge la un baschet.Le-a intrebat daca au minute in alta retea,fiindca vroia sa sune pe cineva.L-au intrebat unde pleaca.I-au spus ca daca nu le spune,nu primeste niciun telefon.Cu privirea tot in van si cu o voce trista a raspuns: 
-Nu ma veti mai vedea pe aici mult timp. ..
A urmat un dialog ciudat:
-Unde pleci omule,spune?!Si ce faci cu ghiozdanelu’ ala mic?Ce ai in el?
-La cluj,haine.
-Vorbim serios,spune unde pleci!
-Plec la Cluj si in ghiozdan am haine…
-De ce?Cum adica?La cine stai?Cum te vei descurca?
-Mi s-a luat de orasul asta,nu mai am incredere in oameni si cu ai mei nu ma mai inteleg deloc..
-Si crezi ca asta e cea mai buna solutie?
-…
-Cu cine pleci?
-Cu un prapadit..
A sunat,dupa care a trimis un mesaj.Le-a spus din nou fetelor sa aibe grija de ele si a disparut,de data asta,nu s-a mai intors…

“Cand pierd un prieten,e ca si cum as pierde o bucata din mine..Si el a plecat.”


good charlotte - emotionless
Asculta mai multe audio Muzica

Postări populare de pe acest blog

Vor s-aduca SFARSITU'

Desi se stie inceputul fiecarui om, sfarsitul e imposibil de aflat. De asta spun ca nu e pomenit si mi se pare total logic. La ce bun sa stii cand mori? Probabil n-ai face decat sa-ti jelesti fiecare zi pana cand nu va mai fi niciuna. Nu-s importante teoriile in viata si nu e important sa gandesti excesiv la ceea ce oricum se va intampla - sfarsitul. Existente in viata, sunt multe si peste tot dar trairi, doar oamenii care se bucura fara sa bage sfarsitul in discutie, le au. Le place sa va bage in stari de panica, si stiu ca sunteti usor de manipulat (nu includem exceptiile) - de aia va implanteaza in creier bullshituri gen " 2012 = sfarsit ". Probabil acesti EI care nu dorm noaptea, cauta in cele mai adanci portale ale acestei lumi si il vad pe Iuda cu o sulita in mana; sau cauta intr-un portal numit google si-l vad pe Obama, Antichrist. E treaba voastra cum va impartiti ideile si cum va recastigati pierzaniile, dar in opinia mea, existenta e doar o cauza pierduta. Daca Freu
Citiți mai multe

Strada Corbeni

În Cartierul Armenesc, pe strada Corbeni, chiar la demisolul unui bloc care mirosea a vechi, aripi de molii rupte și rotogoale de fum locuia arhitectul cerului. Demisolul era reprezentat sub forma unei garsoniere generoase, nemobilată însă cu nimic mai mult afară de un pat grandios cu așternuturi albe, ghemuite, o țeavă atârnată ingenios de tavan pe orizontală, care servea drept spațiu pentru depozitarea hainelor și un teanc de borcane goale, ori pline ochi cu apă îmbâcsită de culori în ulei sau diluant. Geamurile neașteptat de mari pentru un demisol prezentau fiecare câte un pervaz lat, adânc, plin cu mormane de foi schițate, goale sau sfâșiate de nervi și oboseala nopții. Un singur scaun părea că se află într-o completă surzenie în tot acel răcnet tulburat de galbenul soarelui. N-am înțeles decât către final liniștea scaunului, care amuțit de toată splendoarea apusului, privea la mâinile arhitectului care cobora soarele din ce în ce mai jos, pe după blocuri.  Doar foile și patul
Citiți mai multe

EU..scriu.

Eu scriu despre filosofi si punkisti, despre monstrii si junkisti. Davisti, nebuni, oameni de cultura. Regizori, actori, anarhie, cenzura! Scriu despre ceea ce s-a mai scris dar nu s-a actualizat. Despre-un taifun in miezul verii, cearceaful mototolit din pat ca dovada a placerii, despre... ceea ce EI numesc reguli bine definite, tutoriale, melodii, versuri obosite... Eu scriu despre cultura, despre critici, cronicari si indecisi. Despre viata, despre moarte, parfumuri fine, nimic concis...scriu! Si scriu si despre tineri, sau despre ’89...eu scriu si despre tine, si despre ce va place voua.. Dar scriu si, nu imi e teama de critici, de respins... Am tinut sa-nvat ca un soldat nu moare-nvins. Si pictez A4 cum picteaza grafferii peretii... culeg informatia si-o prelucrez cum modeleaza cuvintele, poetii.. Scriu despre cei ce stiu printre randuri sa citeasca, articole, poezii si niciodata proza proasta...Scriu, autobiografii cu personaje fictive, psihologie inversa sau ganduri abrazive...
Citiți mai multe