Incarca,trage,impusca..


“Am filme si cand nu trag maria.”
De la replica asta mi s-a sculat inspiratia pentru o postare noua.Ce ciudat e cu starile de spirit,nu?Acum esti trist ca peste 5 minute sa razi ca prostu’ din nimic.Ce dubios ca nu stii sa ti le controlezi si te sperii de tine uneori.Te trezesti dimineata si te privesti in oglinda ciobita din baie intrebandu-te de ce esti asa;de ce nu poti sa te bucuri cu adevarat atunci cand trebuie sau mai rau,de ce nu te mai bucura lucrurile marunte?Fiindca nu le vezi.Ca esti prea ocupat.Prea ocupat sa te benoclezi la TV;prea ocupat sa iti tii pupilele tintite pe net;prea ocupat sa stochezi informatii de cacat care in tot cacatul lor reusesc sa te manipuleze,da..Esti prea ocupat si desi vezi asta nu schimbi nimic.Iti schimbi starile de spirit in functie de canalele TV si iti expui sentimentele printr-un emoticon pe mess.Iubirea e acum inchisa intr-o casuta si variaza intre Esc sau Enter.Ce ocupat esti sa-ti cauti libertatea si ce fericit esti uneori in prostia ta.Desi liber,nu vei inceta sa fii sclavul liberatii in veci!Nici nu mai gandesti si te mandresti cu asta.Tu nu mai ai opinie,dar lasa...lasa-i pe ei sa iti implanteze in creier orice informatie sintetica ce te zgarie pana-ti da sangele si te ia de partea ei.Hai,lasa-i pe ei sa te minta ca e totul bine,fiindca tu ai treaba.Si dupa ce ca esti atat de ocupat facand nimic,iti arzi neuronii cu prostiile legale de la spice in fiecare zi.Bravo!Evident ca efectul lor se pierde si nu se mai manifesta la tine,dar continui sa le inhalezi.O sa faci cancer la plamani si o sa uiti mai rau ca un veteran de razboi dar te doare in pula.Viata ta e frumoasa si esti fericit.Esti fericit pentru ca legalele ti-au futut neuronii si ai uitat ca ai 7 tone de probleme,dar nu-i nimic…In urmatoarele 5 minute o sa uiti si ca esti fericit!

[postarea nu face referire la cineva anume!]
Ma rog,vroiam sa pun si o melodie,dar imi e lene.[era a II-a mea sursa de inspiratie,si anume: Deliric1 cu Silent Strike - Demoncratie]



Postări populare de pe acest blog

Vor s-aduca SFARSITU'

Desi se stie inceputul fiecarui om, sfarsitul e imposibil de aflat. De asta spun ca nu e pomenit si mi se pare total logic. La ce bun sa stii cand mori? Probabil n-ai face decat sa-ti jelesti fiecare zi pana cand nu va mai fi niciuna. Nu-s importante teoriile in viata si nu e important sa gandesti excesiv la ceea ce oricum se va intampla - sfarsitul. Existente in viata, sunt multe si peste tot dar trairi, doar oamenii care se bucura fara sa bage sfarsitul in discutie, le au. Le place sa va bage in stari de panica, si stiu ca sunteti usor de manipulat (nu includem exceptiile) - de aia va implanteaza in creier bullshituri gen " 2012 = sfarsit ". Probabil acesti EI care nu dorm noaptea, cauta in cele mai adanci portale ale acestei lumi si il vad pe Iuda cu o sulita in mana; sau cauta intr-un portal numit google si-l vad pe Obama, Antichrist. E treaba voastra cum va impartiti ideile si cum va recastigati pierzaniile, dar in opinia mea, existenta e doar o cauza pierduta. Daca Freu
Citiți mai multe

Strada Corbeni

În Cartierul Armenesc, pe strada Corbeni, chiar la demisolul unui bloc care mirosea a vechi, aripi de molii rupte și rotogoale de fum locuia arhitectul cerului. Demisolul era reprezentat sub forma unei garsoniere generoase, nemobilată însă cu nimic mai mult afară de un pat grandios cu așternuturi albe, ghemuite, o țeavă atârnată ingenios de tavan pe orizontală, care servea drept spațiu pentru depozitarea hainelor și un teanc de borcane goale, ori pline ochi cu apă îmbâcsită de culori în ulei sau diluant. Geamurile neașteptat de mari pentru un demisol prezentau fiecare câte un pervaz lat, adânc, plin cu mormane de foi schițate, goale sau sfâșiate de nervi și oboseala nopții. Un singur scaun părea că se află într-o completă surzenie în tot acel răcnet tulburat de galbenul soarelui. N-am înțeles decât către final liniștea scaunului, care amuțit de toată splendoarea apusului, privea la mâinile arhitectului care cobora soarele din ce în ce mai jos, pe după blocuri.  Doar foile și patul
Citiți mai multe

EU..scriu.

Eu scriu despre filosofi si punkisti, despre monstrii si junkisti. Davisti, nebuni, oameni de cultura. Regizori, actori, anarhie, cenzura! Scriu despre ceea ce s-a mai scris dar nu s-a actualizat. Despre-un taifun in miezul verii, cearceaful mototolit din pat ca dovada a placerii, despre... ceea ce EI numesc reguli bine definite, tutoriale, melodii, versuri obosite... Eu scriu despre cultura, despre critici, cronicari si indecisi. Despre viata, despre moarte, parfumuri fine, nimic concis...scriu! Si scriu si despre tineri, sau despre ’89...eu scriu si despre tine, si despre ce va place voua.. Dar scriu si, nu imi e teama de critici, de respins... Am tinut sa-nvat ca un soldat nu moare-nvins. Si pictez A4 cum picteaza grafferii peretii... culeg informatia si-o prelucrez cum modeleaza cuvintele, poetii.. Scriu despre cei ce stiu printre randuri sa citeasca, articole, poezii si niciodata proza proasta...Scriu, autobiografii cu personaje fictive, psihologie inversa sau ganduri abrazive...
Citiți mai multe