E...Haos?!


Nu stiu daca mai tineti voi minte,dar eu pt 2010 mi-am dorit mai multa lectura si slava Domnului am primit-o.Citesc 2 carti in paralel ca pe a III-a deja am terminat-o.Frumos sa lecturezi,chiar frumos.In fine..am avut azi o zi de exceptie.Am intarziat iar la prima ora.Nici nu stiam ce scuza sa mai bag [antrenamente,mi-a intarziat autobuzul,a fost traficul aglomerat si nu avea tata cum sa se strecoare..]..Da' de unde?Antrenamentele sunt seara,cu autobuzul merg rar ca nu fac naveta si tata conduce ca un melc,fapt pentru care nu mai avem masina.In fine..am gasit azi un citat absolut si am facut niste realizari interesante de pe urma lui.Citez:"[...]oamenii isi schimba bucuros stapanirea,in credinta ca vor avea alta mai buna,ceea ce ii face sa ridice armele impotriva celui care domneste asupra lor,dar se inseala,pentru ca experienta le arata apoi ca starea lor a devenit de fapt mai rea."Da,asa e.Si asta a fost zisa cu ani buni in urma dar inca mai este valabila pentru vitele din ziua de azi care se cearta pe tema politicii asteia sarace si haotice.Fiindca asa este,e haotica.Daca una dintre regulile pentru a conduce o tara ar fi sa nu schimbi nimic brusc,mai ales cand oamenii s-au obisnuit cu sistemul,atunci e clar ca nu este respectata.De fiecare data cand un alt pinguin schizofrenic ajunge la conducere schimba ceva[in special in invatamant].E HAOS!E haos pentru ca in primul rand suntem un popor obisnuit cu libertatea,cu prea multa libertate de fapt [nu spun ca ar fi ceva rau,dar ce-i prea mult strica] si din cauza asta nimeni nu face fata.Intr-un timp nici guvern nu aveam..pe sistemul "Tine-ma Doamne daca vrei sa ma ai!".Ma uit in jur la oamenii astia ratutiti cu capetele pierdute printre probleme si blocate la servici pe birou printre zeci de dosare.Ma uit la oamenii astia care traiesc o aiureala totala,facand pana si rutina sa devina un dezastru complicat.Ma uit la ei si apoi ma uit la mine in oglinda.O bucata de carne stresata de probleme care de fapt,nici nu prea sunt si  care oricum ar trebui digerate zi de zi.Ma uit si ma gandesc ca 3/4 din viata o s-o traiesc intr-o lume plina de invidie si automat ura.Ce oameni...Ce oameni cu pretentii mari la altii si cu asteptari de la sine asa mici!Eram tampiti si inainte,dar criza ne-a tampit mai rau.E criza de bani,criza de gaz,criza de orice,pana si de zambete.E criza si e haos,dar ne adaptam..

Postări populare de pe acest blog

Vor s-aduca SFARSITU'

Desi se stie inceputul fiecarui om, sfarsitul e imposibil de aflat. De asta spun ca nu e pomenit si mi se pare total logic. La ce bun sa stii cand mori? Probabil n-ai face decat sa-ti jelesti fiecare zi pana cand nu va mai fi niciuna. Nu-s importante teoriile in viata si nu e important sa gandesti excesiv la ceea ce oricum se va intampla - sfarsitul. Existente in viata, sunt multe si peste tot dar trairi, doar oamenii care se bucura fara sa bage sfarsitul in discutie, le au. Le place sa va bage in stari de panica, si stiu ca sunteti usor de manipulat (nu includem exceptiile) - de aia va implanteaza in creier bullshituri gen " 2012 = sfarsit ". Probabil acesti EI care nu dorm noaptea, cauta in cele mai adanci portale ale acestei lumi si il vad pe Iuda cu o sulita in mana; sau cauta intr-un portal numit google si-l vad pe Obama, Antichrist. E treaba voastra cum va impartiti ideile si cum va recastigati pierzaniile, dar in opinia mea, existenta e doar o cauza pierduta. Daca Freu
Citiți mai multe

Strada Corbeni

În Cartierul Armenesc, pe strada Corbeni, chiar la demisolul unui bloc care mirosea a vechi, aripi de molii rupte și rotogoale de fum locuia arhitectul cerului. Demisolul era reprezentat sub forma unei garsoniere generoase, nemobilată însă cu nimic mai mult afară de un pat grandios cu așternuturi albe, ghemuite, o țeavă atârnată ingenios de tavan pe orizontală, care servea drept spațiu pentru depozitarea hainelor și un teanc de borcane goale, ori pline ochi cu apă îmbâcsită de culori în ulei sau diluant. Geamurile neașteptat de mari pentru un demisol prezentau fiecare câte un pervaz lat, adânc, plin cu mormane de foi schițate, goale sau sfâșiate de nervi și oboseala nopții. Un singur scaun părea că se află într-o completă surzenie în tot acel răcnet tulburat de galbenul soarelui. N-am înțeles decât către final liniștea scaunului, care amuțit de toată splendoarea apusului, privea la mâinile arhitectului care cobora soarele din ce în ce mai jos, pe după blocuri.  Doar foile și patul
Citiți mai multe

EU..scriu.

Eu scriu despre filosofi si punkisti, despre monstrii si junkisti. Davisti, nebuni, oameni de cultura. Regizori, actori, anarhie, cenzura! Scriu despre ceea ce s-a mai scris dar nu s-a actualizat. Despre-un taifun in miezul verii, cearceaful mototolit din pat ca dovada a placerii, despre... ceea ce EI numesc reguli bine definite, tutoriale, melodii, versuri obosite... Eu scriu despre cultura, despre critici, cronicari si indecisi. Despre viata, despre moarte, parfumuri fine, nimic concis...scriu! Si scriu si despre tineri, sau despre ’89...eu scriu si despre tine, si despre ce va place voua.. Dar scriu si, nu imi e teama de critici, de respins... Am tinut sa-nvat ca un soldat nu moare-nvins. Si pictez A4 cum picteaza grafferii peretii... culeg informatia si-o prelucrez cum modeleaza cuvintele, poetii.. Scriu despre cei ce stiu printre randuri sa citeasca, articole, poezii si niciodata proza proasta...Scriu, autobiografii cu personaje fictive, psihologie inversa sau ganduri abrazive...
Citiți mai multe