Cand orasul adoarme..


Cand orasul adoarme deschid geamurile larg. Cand orasul adoarme luminile se sting pe rand. Cand orasul adoarme se aud greierii; se aud sforaituri; se simte un aer rece de noapte; ies fete de mana cu baieti si se duc spre cluburi; apar umbre tarzii la lumina felinarului batran; se aud tocuri subtiri pe asfaltul crapat, grabite...Cand orasul adoarme vorbesc la telefon nebunesc; prind tupeu; ma ratacesc printre blocuri; ma plimb pe corpul tau de la gleze pana la buze; alerg pe strada pustiita; fac slalom printre copacii plantati simetric; prind stele in fuga; rup raze de luna; zdrobesc gandaci mici sub talpa mea grabita; rad delirant, colorat.. sa ma auda toti nebunii care dorm in nopti frumoase, ca asta! Cand orasul adoarme cant melodia noastra sau misc corzile chitarii; pasesc in lumea derizorie din spatele geamului unde cutiile goale de bere se invart in jurul canalelor, unde gangurile sunt pline de certuri, amintiri, dureri si oameni care dorm inclestati de timp. Pasesc in lumea intunecata si plina de pistrui luminosi pe cer, acelasi cer de deasupra mea, deasupra ta, deasupra noastra! Aceeasi bucata infinita ce ne uneste pe toti. Cand orasul adoarme ma spal pe dinti si beau o bere la geam; imi pun doua dorinte pentru stelele ce tocmai au cazut si ma bag in pat, singura. Cand orasul adoarme, eu ma trezesc sa inchid geamul..toate visele astea-mi fac de multe ori frig noaptea...

    

    

    Cand orasul adoarme eu merg la Non-Stop unde e pauza de masa, zambesc si trec mai departe...

Postări populare de pe acest blog

Vor s-aduca SFARSITU'

Desi se stie inceputul fiecarui om, sfarsitul e imposibil de aflat. De asta spun ca nu e pomenit si mi se pare total logic. La ce bun sa stii cand mori? Probabil n-ai face decat sa-ti jelesti fiecare zi pana cand nu va mai fi niciuna. Nu-s importante teoriile in viata si nu e important sa gandesti excesiv la ceea ce oricum se va intampla - sfarsitul. Existente in viata, sunt multe si peste tot dar trairi, doar oamenii care se bucura fara sa bage sfarsitul in discutie, le au. Le place sa va bage in stari de panica, si stiu ca sunteti usor de manipulat (nu includem exceptiile) - de aia va implanteaza in creier bullshituri gen " 2012 = sfarsit ". Probabil acesti EI care nu dorm noaptea, cauta in cele mai adanci portale ale acestei lumi si il vad pe Iuda cu o sulita in mana; sau cauta intr-un portal numit google si-l vad pe Obama, Antichrist. E treaba voastra cum va impartiti ideile si cum va recastigati pierzaniile, dar in opinia mea, existenta e doar o cauza pierduta. Daca Freu
Citiți mai multe

Strada Corbeni

În Cartierul Armenesc, pe strada Corbeni, chiar la demisolul unui bloc care mirosea a vechi, aripi de molii rupte și rotogoale de fum locuia arhitectul cerului. Demisolul era reprezentat sub forma unei garsoniere generoase, nemobilată însă cu nimic mai mult afară de un pat grandios cu așternuturi albe, ghemuite, o țeavă atârnată ingenios de tavan pe orizontală, care servea drept spațiu pentru depozitarea hainelor și un teanc de borcane goale, ori pline ochi cu apă îmbâcsită de culori în ulei sau diluant. Geamurile neașteptat de mari pentru un demisol prezentau fiecare câte un pervaz lat, adânc, plin cu mormane de foi schițate, goale sau sfâșiate de nervi și oboseala nopții. Un singur scaun părea că se află într-o completă surzenie în tot acel răcnet tulburat de galbenul soarelui. N-am înțeles decât către final liniștea scaunului, care amuțit de toată splendoarea apusului, privea la mâinile arhitectului care cobora soarele din ce în ce mai jos, pe după blocuri.  Doar foile și patul
Citiți mai multe

EU..scriu.

Eu scriu despre filosofi si punkisti, despre monstrii si junkisti. Davisti, nebuni, oameni de cultura. Regizori, actori, anarhie, cenzura! Scriu despre ceea ce s-a mai scris dar nu s-a actualizat. Despre-un taifun in miezul verii, cearceaful mototolit din pat ca dovada a placerii, despre... ceea ce EI numesc reguli bine definite, tutoriale, melodii, versuri obosite... Eu scriu despre cultura, despre critici, cronicari si indecisi. Despre viata, despre moarte, parfumuri fine, nimic concis...scriu! Si scriu si despre tineri, sau despre ’89...eu scriu si despre tine, si despre ce va place voua.. Dar scriu si, nu imi e teama de critici, de respins... Am tinut sa-nvat ca un soldat nu moare-nvins. Si pictez A4 cum picteaza grafferii peretii... culeg informatia si-o prelucrez cum modeleaza cuvintele, poetii.. Scriu despre cei ce stiu printre randuri sa citeasca, articole, poezii si niciodata proza proasta...Scriu, autobiografii cu personaje fictive, psihologie inversa sau ganduri abrazive...
Citiți mai multe