EU scriu !
Lumea-n care pe Newton l-a lovit maru-n cap, avea o lume paralela. O lume in care mai binele credea ca poate inlocui binele. E ca la pictura. Cand plansa e gata si frumoasa,o vrei si MAI si o asasinezi ca un adevarat criminal al BINELUI care esti. E lumea in care e de ajuns sa iti descoperi neputintele ca sa te infrangi singur; lumea in care tu esti singura persoana care te poate distruge complet. O lume cu pareri eronate gata sa fie expuse oricand, in care aparitia adevarului, fara pret, e un simplu – fâs! O lume plina de oameni viciati cu idei multe ( nu idioti, ca-n bancurile cu Bula ). Oameni care in repeziciunea lor uita sa fie prompti. Simplitatea nu mai conteaza, traim incojurati de kitch. Ma oftic acum, cand inteleg mai bine ce-i cu inflorirea Romaniei din perioada interbelica. Ma oftic ca oameni exceptionali au fost aruncati in inchisoare si batuti, dar chiar si asa, vorbele nu le-au fost smulse din gura. Scriam intr-o postare anterioara ca generatia pe care o respect este cea care a murit in carcera, si DA! Datorita acelei generatii am inteles multe, pacat ca nimeni nu a facut nimic. EI spun ca mai e timp, EU le spun: demonstrati! Presiunile celor din jur pe care le percem ca fiind intinse la maxim asupra noastra sunt simple asteptari. Ei ne cer sa fim noi, noi ne cerem sa facem o viata, sa fim o lume intreaga. N-as vrea sa fiu cum a fost Kant, care „ s-a nascut si a murit ABSOLUT in lumea aceasta ” dar altcumva nu imi mai permit sa ies in evidenta, sau nu momentan. M-as fi legat de „greseala lor, e invatatura noastra”, dar greseala lor e calea noastra spre acelasi fapt gresit.
Sarind de la o idee la alta, desi si paragraful asta se leaga cu cel de mai sus, incep asa: Desi suntem batuti in cuie de la sfarsirea ultimul razboi mondial, Romania e totusi patria mea. Poate ca Maiorescu, Tutea, Noica, Minulescu, Eliade, Liiceanu etc. nu va mai straluci nimeni ceva vreme, dar pana atunci macar, tot respectul celor ce au miscat ceva !
Respect si pace !