And so on.


Am trecut si prin saptamana asta. Slava cerului ca nu mai e mult pana la vacanta. Mai am vreo 2 conturi de reglat, dar nu stiu daca o sa misc prea multe acum si-n fond doar sfarsitul conteaza. O sa ajung iar intr-un mediu profan aiurind prin tara. Nu-mi place sa stau in acelasi loc, nu-mi place si nici nu o fac. Sa zicem ca anul asta a fost putin mai ciudat ca toate, dar am invatat ce inseamna sa faci fata la prea multe, desi sunt obosita acum. Am o panica interioara uneori ( si zic interioara pentru ca nu o exteriorizez ). E putin spus nebuna, as crede-o oarecum himerica dar cred in ea si stiu ca exista, asa cum cred in tot ceea ce mi se intampla, dar cu greu constientizez. Incerc sa ma studiez pe mine, dar mi se pare mai greu ca tailandeza scrisa in hindu de mayasi. Cred ca intreaga mea viata am fost o persoana calma, cat despre faptul ca sunt capricorn, mereu am zis ca n-am legatura cu zodia asta. Am gresit. Sunt impulsiva. Sa fiu eu oare sau doar oboseala si stresul? NU, nu cresc copii si nici nu ma impart intre doua slujbe dintre care una cu juma' de norma ( sfert, ca acum nici jumate nu se mai da ), atata doar ca daca n-am stiut cum sa reactionez atunci cand a trebuit, izbucnesc acum din orice. S-au adunat multe in mine. Le stii si tu, le stiu si eu, le stiu si ei " chiar daca eu n-as vrea sa stie ". N-am inteles termenul de nervozitate decat ca pe o idiotenie. Acum il inteleg ca pe o alta lume. Nervozitatea mea se imparte in niste stari de spirit combinate cu un amalgam de cuvinte care apar fara rost si n-au coerenta. Si ma trezesc brusc aruncand cu sulite ( asa-zise cuvinte ) dintr-o galerie subterana in nevinovati. Dar ma bucur ca au ricosat cumva si au ajuns tot in mine. Mi-e greu sa ma trezesc uneori si continui prea mult sa gresesc. Nu adorm prea des, dar nu e bine oricum cand o fac... Cat despre adevaratul meu somn, pot sa spun ca nu prea mai exista. Unii se chinuie sa se trezeasca...dar intr-o alta parte a lumii ma chinui eu mototolind cearceaful sub mine, sa adorm. Poate ma obisnuisem sa ma tii tu in brate cand inchid ochii, si de aia nu mai stiu cum sa adorm. Degeaba inchid ochii, frigul nu mi-l ia nimeni.

In fond, eu nu mai vreau decat tacere.

Silentio stampa?

Neah, just summer.



Postări populare de pe acest blog

Vor s-aduca SFARSITU'

Desi se stie inceputul fiecarui om, sfarsitul e imposibil de aflat. De asta spun ca nu e pomenit si mi se pare total logic. La ce bun sa stii cand mori? Probabil n-ai face decat sa-ti jelesti fiecare zi pana cand nu va mai fi niciuna. Nu-s importante teoriile in viata si nu e important sa gandesti excesiv la ceea ce oricum se va intampla - sfarsitul. Existente in viata, sunt multe si peste tot dar trairi, doar oamenii care se bucura fara sa bage sfarsitul in discutie, le au. Le place sa va bage in stari de panica, si stiu ca sunteti usor de manipulat (nu includem exceptiile) - de aia va implanteaza in creier bullshituri gen " 2012 = sfarsit ". Probabil acesti EI care nu dorm noaptea, cauta in cele mai adanci portale ale acestei lumi si il vad pe Iuda cu o sulita in mana; sau cauta intr-un portal numit google si-l vad pe Obama, Antichrist. E treaba voastra cum va impartiti ideile si cum va recastigati pierzaniile, dar in opinia mea, existenta e doar o cauza pierduta. Daca Freu
Citiți mai multe

Strada Corbeni

În Cartierul Armenesc, pe strada Corbeni, chiar la demisolul unui bloc care mirosea a vechi, aripi de molii rupte și rotogoale de fum locuia arhitectul cerului. Demisolul era reprezentat sub forma unei garsoniere generoase, nemobilată însă cu nimic mai mult afară de un pat grandios cu așternuturi albe, ghemuite, o țeavă atârnată ingenios de tavan pe orizontală, care servea drept spațiu pentru depozitarea hainelor și un teanc de borcane goale, ori pline ochi cu apă îmbâcsită de culori în ulei sau diluant. Geamurile neașteptat de mari pentru un demisol prezentau fiecare câte un pervaz lat, adânc, plin cu mormane de foi schițate, goale sau sfâșiate de nervi și oboseala nopții. Un singur scaun părea că se află într-o completă surzenie în tot acel răcnet tulburat de galbenul soarelui. N-am înțeles decât către final liniștea scaunului, care amuțit de toată splendoarea apusului, privea la mâinile arhitectului care cobora soarele din ce în ce mai jos, pe după blocuri.  Doar foile și patul
Citiți mai multe

EU..scriu.

Eu scriu despre filosofi si punkisti, despre monstrii si junkisti. Davisti, nebuni, oameni de cultura. Regizori, actori, anarhie, cenzura! Scriu despre ceea ce s-a mai scris dar nu s-a actualizat. Despre-un taifun in miezul verii, cearceaful mototolit din pat ca dovada a placerii, despre... ceea ce EI numesc reguli bine definite, tutoriale, melodii, versuri obosite... Eu scriu despre cultura, despre critici, cronicari si indecisi. Despre viata, despre moarte, parfumuri fine, nimic concis...scriu! Si scriu si despre tineri, sau despre ’89...eu scriu si despre tine, si despre ce va place voua.. Dar scriu si, nu imi e teama de critici, de respins... Am tinut sa-nvat ca un soldat nu moare-nvins. Si pictez A4 cum picteaza grafferii peretii... culeg informatia si-o prelucrez cum modeleaza cuvintele, poetii.. Scriu despre cei ce stiu printre randuri sa citeasca, articole, poezii si niciodata proza proasta...Scriu, autobiografii cu personaje fictive, psihologie inversa sau ganduri abrazive...
Citiți mai multe