Empiric, oniric, platonic, noi. Viata.


Imi aluneca inima prin coaste usor, ca mana ta pe corpul meu... Nimic pervers. Iubeam de la pasari la instrumente de scris; de la nori la luna; de la stele la pistrui. Ma uitam insetata prin televizorul care ma mintea cu gandul in zeci de directii, la atat de multe intersectii. Priveam cu ochii impaienjeniti de somn emisiuni proaste fara sa inteleg, ascultam doar. Atipeam si ma trezeam suferind de un delir oniric. Aveam cearcane negre ca nesul dar uitandu-ma in oglinda le iubeam si pe ele. Traiam intr-o perioada platonica a mea, total abstracta si pictam in somn tot ce nu puteam sa zic in timpul zilei. Trasam linii pe cer ( si nu ma refer la cocaina ), stiind ca toate duc spre tine. Alergam pe ele saptamani intregi si te atingeam cateva ore. Transformam orele in stana de piatra si astfel puneam in balanta orele cu zilele, sa-mi fie egale toate. Paradoxal, orele cu tine au intrecut pana si intregii mei ani ( si se stie ca datez inca de cand dinozaurii erau pui ). Paseam empiric totusi, nelipsita de logica in nicio miscare de-a mea pe strada principala a mintii mele. Actionam poate brusc, poate ciudat, poate isteric. Ma trezeam dimineata fara cafea si cu o dorinta puternica de energie. Auzeam de la banalitati pana la aforisme; de la tine pana la noi; de la mine pana la tine; de la noi pana la infinit! Citeam de multe ori la o lumina pala, carti a caror filosofie mi se parea pura banalitate, dar totusi n-am gandit-o eu prima. Si ma sculam in miez de noapte cu citate ce-mi ramaneu in minte si ma inspirau puternic. Imi treceau prin cap ganduri cu o sagetare extraordinara si le aruncam pe A4. Varuiam cu astrii stinsi si cu praf de stele peretii camerei care mi-a suportat atat de mult schizofrenia. Ascultam incet o melodie sub o plapuma veche, poate roasa de molii si-mi stimulam timpanul. Inchideam ochii ca sa ma trezesc dimineata si sa o iau de la capat. Sa fiu lipsita de cafea si de griji si sa am o pofta nebuna de energie... Sa privesc insetata in gol si sa trasez din nou linii pe cer, spre tine!





Cand vezi demonii printre pleoape,
Cand semenii vor sa te sape,
Da timpul inainte.
Zi-mi ce intrevezi in cateva cuvinte,
Te vezi alergand prin viata ca un sprinter?




Postări populare de pe acest blog

Vor s-aduca SFARSITU'

Desi se stie inceputul fiecarui om, sfarsitul e imposibil de aflat. De asta spun ca nu e pomenit si mi se pare total logic. La ce bun sa stii cand mori? Probabil n-ai face decat sa-ti jelesti fiecare zi pana cand nu va mai fi niciuna. Nu-s importante teoriile in viata si nu e important sa gandesti excesiv la ceea ce oricum se va intampla - sfarsitul. Existente in viata, sunt multe si peste tot dar trairi, doar oamenii care se bucura fara sa bage sfarsitul in discutie, le au. Le place sa va bage in stari de panica, si stiu ca sunteti usor de manipulat (nu includem exceptiile) - de aia va implanteaza in creier bullshituri gen " 2012 = sfarsit ". Probabil acesti EI care nu dorm noaptea, cauta in cele mai adanci portale ale acestei lumi si il vad pe Iuda cu o sulita in mana; sau cauta intr-un portal numit google si-l vad pe Obama, Antichrist. E treaba voastra cum va impartiti ideile si cum va recastigati pierzaniile, dar in opinia mea, existenta e doar o cauza pierduta. Daca Freu
Citiți mai multe

Strada Corbeni

În Cartierul Armenesc, pe strada Corbeni, chiar la demisolul unui bloc care mirosea a vechi, aripi de molii rupte și rotogoale de fum locuia arhitectul cerului. Demisolul era reprezentat sub forma unei garsoniere generoase, nemobilată însă cu nimic mai mult afară de un pat grandios cu așternuturi albe, ghemuite, o țeavă atârnată ingenios de tavan pe orizontală, care servea drept spațiu pentru depozitarea hainelor și un teanc de borcane goale, ori pline ochi cu apă îmbâcsită de culori în ulei sau diluant. Geamurile neașteptat de mari pentru un demisol prezentau fiecare câte un pervaz lat, adânc, plin cu mormane de foi schițate, goale sau sfâșiate de nervi și oboseala nopții. Un singur scaun părea că se află într-o completă surzenie în tot acel răcnet tulburat de galbenul soarelui. N-am înțeles decât către final liniștea scaunului, care amuțit de toată splendoarea apusului, privea la mâinile arhitectului care cobora soarele din ce în ce mai jos, pe după blocuri.  Doar foile și patul
Citiți mai multe

EU..scriu.

Eu scriu despre filosofi si punkisti, despre monstrii si junkisti. Davisti, nebuni, oameni de cultura. Regizori, actori, anarhie, cenzura! Scriu despre ceea ce s-a mai scris dar nu s-a actualizat. Despre-un taifun in miezul verii, cearceaful mototolit din pat ca dovada a placerii, despre... ceea ce EI numesc reguli bine definite, tutoriale, melodii, versuri obosite... Eu scriu despre cultura, despre critici, cronicari si indecisi. Despre viata, despre moarte, parfumuri fine, nimic concis...scriu! Si scriu si despre tineri, sau despre ’89...eu scriu si despre tine, si despre ce va place voua.. Dar scriu si, nu imi e teama de critici, de respins... Am tinut sa-nvat ca un soldat nu moare-nvins. Si pictez A4 cum picteaza grafferii peretii... culeg informatia si-o prelucrez cum modeleaza cuvintele, poetii.. Scriu despre cei ce stiu printre randuri sa citeasca, articole, poezii si niciodata proza proasta...Scriu, autobiografii cu personaje fictive, psihologie inversa sau ganduri abrazive...
Citiți mai multe