Cine sunt?



Eu sunt ceea ce tu numesti Big Bang. Din mine se creaza lumea.Sunt praful unei stele in cadere; umbra unei frunze in tacere; vantul printre ramuri; soarele obosit ( numai pentru Terra ). Eu sunt ceea ce Charles Darwin a numit " Teorie Evolutionista ". Sunt prima idee care ti-a fulgerat gandurile; prima harta; primul sarut.. " Povestea mea-i regretul ". Eu sunt evolutia in sine a sutelor de teorii; sunt adaptarea ta la viata; racnetul pe care-l scoti si intri in convulsii - racnetul de dimineata care-l iei din fata usii. Eu sunt o poza vie ce intinde mana sa iti fure inima; o carte veche necitita; o foaie alba cu proza neterminata. Sunt visul tau din dimineata-n care te-ai trezit speriat; o statuieta in centrul orasului; o vioara ce-si canta povestea. Sunt genul de situatie fara iesire; sunt un televizor alb-negru la care ruleaza ultima stire...sunt...un catalizator de care ai nevoie, dar sunt departe si anevoie ajungi la mine. Eu sunt, un heruvim si iti dau aripile mele ( sa zbori incet, sunt prea fragile, sper ca ai grija de ele! ). Mai sunt, un film cu un subiect de neelucidat; trec din psihologie in iubire din comedie in drama. Sunt calatorul impasibil in fata vremii, inocent, batut de soarta si de anii tristi ai vremii. Eu sunt de la Freud la Tom si Jerry, de la Scorsese la Alighieri; un semn de intrebare iarna, un punct prin vant, ratacit toamna; rozeta care-ti muta nasul; momentu-n care arunci pe masa asul.. Sunt, o singura privire veninoasa ce te amorteste si primul inamic al tau care de 3 ani te pazeste. Vezi tu... am fost Big Bangul si eu am creat lumea cand... soarele a obosit si a schimbat vremea. Stii, am fost ceea ce ei numesc mari realizari, nume pe buze, titluri mari in rubrici dese scrise-n ziar. Am intalnit si am iubit si am furat sa daruiesc. Sunt fara aripi, fara filme fara griji si tot mai cresc. Dar o sa fiu Gaura Neagra si o sa-nghit intreaga lume, intreaga mea creatie, zile de stres, de draci si mii de antume. Eu sunt... credinta ta in nemuritor, o floare de la colt de strada, un muncitor la abator.. Sunt firul de speranta de care atarni, pe care urci spre fericire dar langa care te darami. Sunt o lucrare la romana plina de aberatii sau si mai simplu eu sunt Bianca, fiindca asa imi spun altii.



Inghite asta!

Postări populare de pe acest blog

Vor s-aduca SFARSITU'

Desi se stie inceputul fiecarui om, sfarsitul e imposibil de aflat. De asta spun ca nu e pomenit si mi se pare total logic. La ce bun sa stii cand mori? Probabil n-ai face decat sa-ti jelesti fiecare zi pana cand nu va mai fi niciuna. Nu-s importante teoriile in viata si nu e important sa gandesti excesiv la ceea ce oricum se va intampla - sfarsitul. Existente in viata, sunt multe si peste tot dar trairi, doar oamenii care se bucura fara sa bage sfarsitul in discutie, le au. Le place sa va bage in stari de panica, si stiu ca sunteti usor de manipulat (nu includem exceptiile) - de aia va implanteaza in creier bullshituri gen " 2012 = sfarsit ". Probabil acesti EI care nu dorm noaptea, cauta in cele mai adanci portale ale acestei lumi si il vad pe Iuda cu o sulita in mana; sau cauta intr-un portal numit google si-l vad pe Obama, Antichrist. E treaba voastra cum va impartiti ideile si cum va recastigati pierzaniile, dar in opinia mea, existenta e doar o cauza pierduta. Daca Freu
Citiți mai multe

Strada Corbeni

În Cartierul Armenesc, pe strada Corbeni, chiar la demisolul unui bloc care mirosea a vechi, aripi de molii rupte și rotogoale de fum locuia arhitectul cerului. Demisolul era reprezentat sub forma unei garsoniere generoase, nemobilată însă cu nimic mai mult afară de un pat grandios cu așternuturi albe, ghemuite, o țeavă atârnată ingenios de tavan pe orizontală, care servea drept spațiu pentru depozitarea hainelor și un teanc de borcane goale, ori pline ochi cu apă îmbâcsită de culori în ulei sau diluant. Geamurile neașteptat de mari pentru un demisol prezentau fiecare câte un pervaz lat, adânc, plin cu mormane de foi schițate, goale sau sfâșiate de nervi și oboseala nopții. Un singur scaun părea că se află într-o completă surzenie în tot acel răcnet tulburat de galbenul soarelui. N-am înțeles decât către final liniștea scaunului, care amuțit de toată splendoarea apusului, privea la mâinile arhitectului care cobora soarele din ce în ce mai jos, pe după blocuri.  Doar foile și patul
Citiți mai multe

EU..scriu.

Eu scriu despre filosofi si punkisti, despre monstrii si junkisti. Davisti, nebuni, oameni de cultura. Regizori, actori, anarhie, cenzura! Scriu despre ceea ce s-a mai scris dar nu s-a actualizat. Despre-un taifun in miezul verii, cearceaful mototolit din pat ca dovada a placerii, despre... ceea ce EI numesc reguli bine definite, tutoriale, melodii, versuri obosite... Eu scriu despre cultura, despre critici, cronicari si indecisi. Despre viata, despre moarte, parfumuri fine, nimic concis...scriu! Si scriu si despre tineri, sau despre ’89...eu scriu si despre tine, si despre ce va place voua.. Dar scriu si, nu imi e teama de critici, de respins... Am tinut sa-nvat ca un soldat nu moare-nvins. Si pictez A4 cum picteaza grafferii peretii... culeg informatia si-o prelucrez cum modeleaza cuvintele, poetii.. Scriu despre cei ce stiu printre randuri sa citeasca, articole, poezii si niciodata proza proasta...Scriu, autobiografii cu personaje fictive, psihologie inversa sau ganduri abrazive...
Citiți mai multe