Eu orasul si..?
Afara in calvar sunt ingeri aruncati. In duiumul insignifiant vad un copil ce alearga pe strazi lungi, prin ghetouri si se izoleaza cu spatele la EI. „Scrii SF?” ma intreaba un trecator... Zic: NU. E doar ceea ce se afla dupa geamul de aici. De la geamul meu contemplez lumea si deci, destinul mi-e jocul vostru. Am trait un manifest al unor minti la apusul crepuscular acum cateva zile si nimic! Zeci de heruvimi aruncati in multime si legati cu lanturi s-au zbatut mental pentru o iesire de aici – degeaba! Am intalnit poate mai multa mizerie decat s-ar fii anuntat, pana acum. In mansarda mintii mele se ruleaza filme inspirate din jocul vostru... marionete murdare si, din exces de zel ma impiedic de greseli si culegeri cu probleme. Daca peste greseli se trece, criza de probleme nu se rezolva asa. Am cautat sfarsitul cartii sa pun rezultatele, dar in zadar. Nici de unde contemplez nu pot vedea totul. Si ma trezesc aproape de o intersesctie a duiumului, pe care o numesc X dar uimitor nu apartine de nimic. E independenta. Daca in X se intersecteaza 2 drepte, atunci in doua mi s-a crapat mintea. Sfarsitul e departe si eu deci, trebuie sa rezolv problema. Dar acum apar intrebarile. Dreapta,stanga sau din nou in fata? Si alerg in fata pe o strada lunga fredonand versuri incet. Despre peisajele perverse si manjite cu sange nu mai zic nimic, ma inconjoara dar le tratez cu retina acoperita. Punctul de intersectie ofera un raspuns. In dreapta si in stanga se afla nimic; in fata – infinitul. In punctul X ma opresc izolandu-ma cu spatele la lume. De aici drumul este clar. O strada lunga in fata... acum mai trebuie doar sa gasesc capatul meu..