Renastere.

Femeia, pura fiinta care ti-a dat viata, e cea de care te lovesti oriunde ai merge. Poate Cartarescu a intentionat sa exceleze intr-o definitie a femeii, divinizand-o, perfectionand-o, eu vorbesc despre total altceva in schimb. Este ceea ce DA, te scoate din impas de multe ori, ca poate pentru ea te mai trezesti uneori dimineata, dar niciodata rationala, te poate impinge la loc. Femeia e, cum ar spune M.Preda „ ca o prada ”. E vorba de durere, de momente-n care iti pui la bataie si sangele sa o mai strangi odata-n brate. E vorba de ceea ce iti spune sau promite, de faptul ca e acolo... dar de multe ori calca stramb fara vointa. E ceea ce numesti ajutor la mijloc de drum cand felinarele sunt stinse si intunericul inunda calea, dar poate de multe ori si ea mai sparge cate-un bec. E poate-o vrabie; un fulg; o adiere usoara; un scancet; o lacrima... un umar pe care sa stai. Cu forme pline sau modeste e totusi acolo, intr-un pat in miez de noapte cu o carte stransa cu mainile pe piept... pieptul acoperit de atata iubire, de atatea greseli irationale. E cea care din nimic face ceva si care ar lupta impotriva durerii tale si smulgandu-si inima din piept... Cea care stie ca si tu ai face la fel cand o saruti de noapte buna si o strangi in brate lasand-o sa doarma pana tarziu dimineata... E ceea ce numesti dragoste, caci pe chipul ei citesti asta.. ceea ce nu ai vrea sa parasesti in veci. Femeia e cea care-ti radiaza ziua cu un zambet, cel pe care-l poarta pe buze din pricina ta... desi tu poate n-ai fost mereu langa ea, sufletul a fost mereu aproape, si iesind din coaste de nevoie! Aceasta ea te trezeste dimineata fara sa deschida ochii macar.. e vorba de parfum, de piele, de cum miroase.. si tot ea iti capteaza atentia asupra somnului sau linistit... Privind spre femeia ta vezi poate o lume, o cale, sau doar un mic traseu... Exista o singura femeie a vietii pe care nu o poti alege, cea din care te nasti, cum de asemenea exista o singura femeie a vietii pe care o poti alege – cea din care renasti!