De fapt..

De fapt de ceva vreme e liniste. Si toata linistea ma face sa-mi pun franturi de intrebari...

N-am putut sa nu ma gandesc de ce orice ar putea fii teoretic simplu, devine complicat. E vorba de linistea pe care n-o oferim gandirii. Strabatand catacombe ale mintii mele mi-am dat seama ca pot fii mai imperfecta decat sunt si mai zambitoare decat eram, dar cat la suta conteaza detaliile daca ratiunea este acoperita de ele? In general (daca asa as defini generalul ), mintea mea am privit-o ca o oglinda. Oglinda ale carei raze de lumina se propagau asupra mea cu o insistenta persuasiva si deci da, credeam orice interpretam. Inca ma intreb de fapt: E oare omul facut sa insiste asupra detaliilor?

 Daca detaliile amplifica suferinta si bucuria, atunci ar trebui lasate la o parte pentru trairea medie a fiecarui sentiment? Exista oare o legatura intre „ Dupa ploaie vine soare ” si interpretare, amplificare? Poate un om sa fie fericit numai interpretandu-si viata in scopuri primordiale? Dar de asemenea poate cadea in depresie tot din detalii?

 Atatea intrebari n-am mai pus de multa vreme, dar aici nu stiu cum sa raspund. Ma lovesc de ele in viata si nu neaparat sub forma pe care au luat-o aici. Stiu doar ca amplifica trairile si deci, un om care nu baga in seama o neinsemnatate se poate numi heartless?

 Am invatat intr-un stil total barbar ca un om poate fii lovit fatal intr-un punct de care nici sa nu aibe habar. Asta e o lectie de karate. Am invatat ca oamenii sunt animale cu par lung si idei scurte, dar cu o drama in viata cat pentru toate vietile budistilor. Nimeni nu da aparent atentie nimicurilor, dar inconstientul capteaza orice, deci da, detaliile conteaza. 

 EI imi spun adesea ca isi inchid inima si urechile. Vorbele, niciodata. M-am simtit total straina printre zeci de cunoscuti, caci eu nu am inchis niciodata nimic, in fata celor de care mi-a pasat. M-am inchis pe mine poate, dar asta din cauza altor detalii. Nu ii cred insa; nu pot crede ca exista oameni robotizati. Oamenii au emotii si asta nu tine de stiinta, deci o poti intelege chiar si cu lobotomia facuta.

 De fapt ce e viata? O bucata care tot creste pe baza unor detalii..?

Postări populare de pe acest blog

Vor s-aduca SFARSITU'

Desi se stie inceputul fiecarui om, sfarsitul e imposibil de aflat. De asta spun ca nu e pomenit si mi se pare total logic. La ce bun sa stii cand mori? Probabil n-ai face decat sa-ti jelesti fiecare zi pana cand nu va mai fi niciuna. Nu-s importante teoriile in viata si nu e important sa gandesti excesiv la ceea ce oricum se va intampla - sfarsitul. Existente in viata, sunt multe si peste tot dar trairi, doar oamenii care se bucura fara sa bage sfarsitul in discutie, le au. Le place sa va bage in stari de panica, si stiu ca sunteti usor de manipulat (nu includem exceptiile) - de aia va implanteaza in creier bullshituri gen " 2012 = sfarsit ". Probabil acesti EI care nu dorm noaptea, cauta in cele mai adanci portale ale acestei lumi si il vad pe Iuda cu o sulita in mana; sau cauta intr-un portal numit google si-l vad pe Obama, Antichrist. E treaba voastra cum va impartiti ideile si cum va recastigati pierzaniile, dar in opinia mea, existenta e doar o cauza pierduta. Daca Freu
Citiți mai multe

Strada Corbeni

În Cartierul Armenesc, pe strada Corbeni, chiar la demisolul unui bloc care mirosea a vechi, aripi de molii rupte și rotogoale de fum locuia arhitectul cerului. Demisolul era reprezentat sub forma unei garsoniere generoase, nemobilată însă cu nimic mai mult afară de un pat grandios cu așternuturi albe, ghemuite, o țeavă atârnată ingenios de tavan pe orizontală, care servea drept spațiu pentru depozitarea hainelor și un teanc de borcane goale, ori pline ochi cu apă îmbâcsită de culori în ulei sau diluant. Geamurile neașteptat de mari pentru un demisol prezentau fiecare câte un pervaz lat, adânc, plin cu mormane de foi schițate, goale sau sfâșiate de nervi și oboseala nopții. Un singur scaun părea că se află într-o completă surzenie în tot acel răcnet tulburat de galbenul soarelui. N-am înțeles decât către final liniștea scaunului, care amuțit de toată splendoarea apusului, privea la mâinile arhitectului care cobora soarele din ce în ce mai jos, pe după blocuri.  Doar foile și patul
Citiți mai multe

EU..scriu.

Eu scriu despre filosofi si punkisti, despre monstrii si junkisti. Davisti, nebuni, oameni de cultura. Regizori, actori, anarhie, cenzura! Scriu despre ceea ce s-a mai scris dar nu s-a actualizat. Despre-un taifun in miezul verii, cearceaful mototolit din pat ca dovada a placerii, despre... ceea ce EI numesc reguli bine definite, tutoriale, melodii, versuri obosite... Eu scriu despre cultura, despre critici, cronicari si indecisi. Despre viata, despre moarte, parfumuri fine, nimic concis...scriu! Si scriu si despre tineri, sau despre ’89...eu scriu si despre tine, si despre ce va place voua.. Dar scriu si, nu imi e teama de critici, de respins... Am tinut sa-nvat ca un soldat nu moare-nvins. Si pictez A4 cum picteaza grafferii peretii... culeg informatia si-o prelucrez cum modeleaza cuvintele, poetii.. Scriu despre cei ce stiu printre randuri sa citeasca, articole, poezii si niciodata proza proasta...Scriu, autobiografii cu personaje fictive, psihologie inversa sau ganduri abrazive...
Citiți mai multe