Coordonare idiot-orb


Ce trista societate - cea in care idiotii ii conduc pe orbi!

Dar fir-ar, nu cumva am pierdut ca m-am nascut aici? 

Regret cumva intr-o tonalitate mai grava ca am inceput asa, dar se-ntampla sa aud mereu ca toti isi pun bazele in generatia asta, dar sprijinul lor este nici macar moralizator, caci ne fac sa parem retardati care nu stiu altceva in afara de haos. Si ce dac-am fi anarhisti? " Omul s-a nascut sa calce pe capetele de regi." Dar cine calca? As vrea un protest, la naiba! I-as da jos pe toti, toti porcii si monstrii ipohondrii care ranjesc si-si indoapa sacii de bani si burtile... ce jegosi... Lumea asta e o natie de nesanatosi... Unde sa plec sa fie mai bine? De-atatia ani EI scriu ca omului simplu nu i s-a dat nimic, nu i-a facut nimic, ziceam sa i se faca imn, da-n schimb, i-au tencuit o iluzie efemera. Unii i-ar spune "fericire". Nu ma-ncalzeste ca am televizor si internet cum nu ma incalzeste ca telefon si aparat, atata timp cat ai mei trag cu dintii, si-n jur toti fac la fel ca sa-i fericeasca pe altii; atata timp cat pentru niste jegosi "de sus" poluarea, globalizarea sunt niste probleme puse la expozitie ca sa ne dea noua impresia ca vor face sa fie mai bine; atata timp cat suntem vanduti si cumparati, pierduti DAR indrumati... SUNTEM! Uitate-n jur si nu la oameni, uita-te la ce e scris, la ce vor ei, la cat de mult tin sa te supui. Ce mizerie... cat am pierdut, cat am putut sa pierd.. Suntem plastic. Distrug plantantiile de rosii nenorocitii ca sa nu mai fie naturale sa poti folosi semintele...te obliga-n pana mea sa cumperi niste tuburi - clone de rosii cu seminte pe care poti si sa te pisi ( scuza-mi exprimarea ) ca tot nu mai iese nimic. Pai cum poti sa te stii fericit daca ti-e interzis sa cultivi mancarea; daca ti-e luata mancarea de la gura? 

Ce trist ca natura vorbeste, dar omul nu asculta.

Ce mai e liber, oare? Cum mai simti tu libertatea? E ca si cum am fi blocati in orizont, dar daca asa e de fapt, atunci cartile mint toate! Infinitul asta nu e libertate si nici fericire. Si EI isi pun bazele in NOI? Dar NOI suntem putini cu tupeu si multi cu perspectiva... Mi se pare ca lumea e prea mare de aici de jos, dar cum ar fi oare sa te inalti pe minciunile lor pana le ajungi la cap si-i decapitezi cu spada? 

Si-atunci...optimismul meu se bazeaza pe faptul ca aceasta civilizatie se va prabusi. Pesimismul meu vine tot ceea ce-i antreneaza in propria-i pabusire si face aceasta civilizatie, pentru a ne antrena in propria prabusire!

DELIRIC & SILENT STRIKE - Demoncratie

Asculta mai multe audio diverse

Postări populare de pe acest blog

Vor s-aduca SFARSITU'

Desi se stie inceputul fiecarui om, sfarsitul e imposibil de aflat. De asta spun ca nu e pomenit si mi se pare total logic. La ce bun sa stii cand mori? Probabil n-ai face decat sa-ti jelesti fiecare zi pana cand nu va mai fi niciuna. Nu-s importante teoriile in viata si nu e important sa gandesti excesiv la ceea ce oricum se va intampla - sfarsitul. Existente in viata, sunt multe si peste tot dar trairi, doar oamenii care se bucura fara sa bage sfarsitul in discutie, le au. Le place sa va bage in stari de panica, si stiu ca sunteti usor de manipulat (nu includem exceptiile) - de aia va implanteaza in creier bullshituri gen " 2012 = sfarsit ". Probabil acesti EI care nu dorm noaptea, cauta in cele mai adanci portale ale acestei lumi si il vad pe Iuda cu o sulita in mana; sau cauta intr-un portal numit google si-l vad pe Obama, Antichrist. E treaba voastra cum va impartiti ideile si cum va recastigati pierzaniile, dar in opinia mea, existenta e doar o cauza pierduta. Daca Freu
Citiți mai multe

Strada Corbeni

În Cartierul Armenesc, pe strada Corbeni, chiar la demisolul unui bloc care mirosea a vechi, aripi de molii rupte și rotogoale de fum locuia arhitectul cerului. Demisolul era reprezentat sub forma unei garsoniere generoase, nemobilată însă cu nimic mai mult afară de un pat grandios cu așternuturi albe, ghemuite, o țeavă atârnată ingenios de tavan pe orizontală, care servea drept spațiu pentru depozitarea hainelor și un teanc de borcane goale, ori pline ochi cu apă îmbâcsită de culori în ulei sau diluant. Geamurile neașteptat de mari pentru un demisol prezentau fiecare câte un pervaz lat, adânc, plin cu mormane de foi schițate, goale sau sfâșiate de nervi și oboseala nopții. Un singur scaun părea că se află într-o completă surzenie în tot acel răcnet tulburat de galbenul soarelui. N-am înțeles decât către final liniștea scaunului, care amuțit de toată splendoarea apusului, privea la mâinile arhitectului care cobora soarele din ce în ce mai jos, pe după blocuri.  Doar foile și patul
Citiți mai multe

EU..scriu.

Eu scriu despre filosofi si punkisti, despre monstrii si junkisti. Davisti, nebuni, oameni de cultura. Regizori, actori, anarhie, cenzura! Scriu despre ceea ce s-a mai scris dar nu s-a actualizat. Despre-un taifun in miezul verii, cearceaful mototolit din pat ca dovada a placerii, despre... ceea ce EI numesc reguli bine definite, tutoriale, melodii, versuri obosite... Eu scriu despre cultura, despre critici, cronicari si indecisi. Despre viata, despre moarte, parfumuri fine, nimic concis...scriu! Si scriu si despre tineri, sau despre ’89...eu scriu si despre tine, si despre ce va place voua.. Dar scriu si, nu imi e teama de critici, de respins... Am tinut sa-nvat ca un soldat nu moare-nvins. Si pictez A4 cum picteaza grafferii peretii... culeg informatia si-o prelucrez cum modeleaza cuvintele, poetii.. Scriu despre cei ce stiu printre randuri sa citeasca, articole, poezii si niciodata proza proasta...Scriu, autobiografii cu personaje fictive, psihologie inversa sau ganduri abrazive...
Citiți mai multe